Tura pe dealul Istrita
Posted by admin in Calatorii on dec 4th, 2009 | 31 comments
Stiut este ca dealurile Buzaului sunt plaiuri de legenda populate din cele mai vechi timpuri, locuri ce apar in doua lumi: una reala unde colinele sunt acoperite cu pomi fructiferi, vita de vie si fanete si una ireala unde flacaii se lupta cu creaturi mitice, haiducii pandesc boierii si lupta cu potera, iar printele isi asteapta petitorii in palate de clestar.
Si cum orice legenda are un sambure de adevar nici legendele de aici nu sunt total rupte de realitate, siturile arheologice din zona o dovedesc, pentru ca aici a fost descoperit unul din cele mai mari tezaure ale tarii noastre, tezaurul de la Pietroasele (“Closca cu puii de aur”), semn ca aici au fost asezari umane inca din negurile istoriei.
Pe langa insemnatatea istorica si legendele locale, zona Istritei, caci in special la ea ma refer, are o frumusete aparte. Departe de a avea un peisaj spectaculos cu schimbari bruste de relief (sa nu uitam ca ne referim la niste dealuri), dealul Istrita incanta prin formele sale ondulate si perspectiva pe care o ofera asupra peisajului din jur.
Am vazut zona asta in toate anotimpurile, am stat la sfat cu oamenii din zona si le-am vazut obiceiurile (atat cat arata oamenilor din exterior), dar niciodata pana acum nu am trecut dealul dintr-o parte in alta. Asa ca am decis sa fac o tura din Pietroasele spre Naieni, trecand peste batrana Istrita.
Am pornit tarziu la drum, pentru ca am decis sa facem o tura de relaxare in care sa nu fortam, asa ca pe la ora zece plecam din Pietroasa Mica spre biserica de la Virf. Ziua superba cu vant ce adie usor si cer albastru ca safirul ne face sa pozam tot ce vedem in jur. Ne jucam cu setarile aparatelor si alegem subiecte dintre cele mai banale.
Nu la mult timp dupa ce pornim pe carare alegem sa parasim traseul si sa intram in padure pentru a ne murdari pe ghete si a face slalom printre copaci. Frunzele moarte ne fosnesc sub picioare, astfel pasim atenti ca nu cumva sa nimerim intr-un parau ascus sub covorul de frunze. Pozam cerul printre copaci, pozam covorul de frunze, pozam tot ce ne inconjoara.
In cele din urma iesim in cararea ce o lasasem la intrarea in padure si continuam constiinciosi catre releu. Pe drum ne intalnim cu cateva care ce trag vreascuri din padure. Salutam respectuosi si ne vedem de drum, incercand sa ajungem cat mai repede in varful dealului (unde se afla releul) pentru a ne bucura de priveliste. Odata ajunsi zarim in fata noastra o depresiune strajuita la dreapta de o creasta de calcare.
In acel perete de roca si-a sapat pustnicul Ambrozie chilia si a trait izolat de orice asezare umana, ducand un trai ascetic. Am facut un mic ocol, am ajuns pe creasta, am luat o pauza de masa dupa care am coborat pentru a cauta chilia pustnicului. Ascunsa dupa un palc de copaci grota este sapata la o inaltime de aproximativ 4m fara cale de acces (am inteles ca in trecut ar fi fost folosita o sfoara pentru a urca).
De la chilia lui Ambrozie am pornit catre biserica de la Virf. Am ajuns acolo la asfintit. Culorile cerului capatau nuante apocaliptice, aruncand asupra dealurilor perdele aurii. Construita in apropierea unei cariere de piatra, mica bisericuta impresioneaza prin altarul sculptat dintr-o piatra si clopotnita daltuita cu pricepere in piatra de Naieni. Pentru mine nu era prima data cand vedeam biserica asa ca am ales sa haladuiesc pe dealurile din apropiere si sa ii las pe ceilalti sa vada ce era de vazut. M-am bucurat cat am putut de timpul ramas pana ce soarele avea sa apuna si am mai facut cateva poze.
[Albumul turei]
31 Responses to “ “Tura pe dealul Istrita”
Leave a Reply
Promo
RSS
Twitter
Facebook
Flickr
Eu am crescut intr-o zona de deal si stiu cat farmec pot avea chiar daca inaltimile lor sunt modeste, asa ca mi-au placut randurile tale si le-am citit cu mult drag. Foarte frumoase pozele cu padurea.
Iti multumesc pentru aprecieri! Intr-adevar zona de deal are farmecul ei, un farmec aparte.
Serban poti sa ma ajuti cu cateva indicatii legate de o tura pe istrita. As vrea sa dau o fuga ptr 2 zile. Dc ma poti ajuta cu detalii privind accesul cu masina, traseul, o zona de campare buna. multumesc!
@Marius am lipsit doua zile si abia acum am putut sa raspund la comentariul tau, asa ca daca nu este prea tarziua, maine o sa scanez harta pe care o am si o sa iti trimit si indicatiile cerute.
Eu ma gandeam la un traseu sarata monteoru prin padure pana langa varf, campat in padure si a doua zi varful si intoarcere pe langa padure pana la sarata. Pare ok, este accesibil?
Uite aici traseul ca sa ti intelegi la ce m am gandit http://picasaweb.google.com/lh/photo/GQ5FLUXaxUTBwR7Jg5eDnQ?feat=directlink
@Marius ti-am raspuns prin email!
Multumesc! dc poti sa mi mai trimiti si pe mediatix@gmail.com ptr ca pe prima adresa nu am primit
. multumesc iar!
Pe Pustnicul Ambrozie l-am cunoscut si am urcat de cateva ori si in chilia lui. Avea o scara de lemn si una de sfoara daca imi aduc bine aminte pe care ne-o cobora ca sa urcam la el in chilie. venea la noi in familie, in Pietroasele si ii duceam mancare… A trait niste ani buni in Muntele Athos inainte de a veni aici.
@marina ar fi bine sa scrii mai multe despre viata Pusnicului Ambrozie, asta ca sa ramana undeva marturii despre modul in care a trait acest om cu calitati speciale. Daca vrei poti sa imi trimiti un email cu relatarile tale si le voi combina cu ceea ce am mai aflat de la oamenii din Naieni poate asa va iesi un post, sper eu, interesant si folositor si altora.
Multumesc si sa auzim de bine!
Salut,
Maine plec intr-un traseu cu bicicleta de munte si tura mea vizeaza si Varful Istrita. Cautam ceva imagini din zona pentru ca nu am auzit pe nimeni care sa fi fost cu bicicleta pe acolo si am dat de articolul si pozele tale. Foarte fain! Ati avut o vreme superba! Sper sa prind si eu vreme buna si sa ma intorc cu poze bune! Cate ceva despre mine aici:
http://alpinet.org/personal/TeoParaschiveanu
http://micaaventura.wordpress.com/2010/06/01/turul-mtb-al-fagarasilor-editia-a-ii-a-22-27mai2010/
http://picasaweb.google.com/TeoParaschiveanu/GheataAustria2006#
http://www.youtube.com/watch?v=cpeRLcStRkg
Toate cele bune!
Teo.
ieri am mers si eu pana la chilia lui ambrozie!sunt fascinata,dar nus tiu prea multe despre el!puteti publica ceva?
@andreea despre pustnicul Ambrozie s-au transmis informatii de la generatie la generatie ramanand foarte putine scrise, cu toate astea te pot ajuta cu unele informtaii, atatea cate stiu. Spune te rog ce anume te intereseaza si o sa incerc sa te ajut.
tot ce se stie despre el!
astazi plec din nou intr-acolo!nu se poate sta mult timp departe de acea zona!
@andreea vad ca iti place cu adevarat zona. Poate revii cu niste poze sau impresii ceva. Nu am uitat deasemenea ca iti sunt dator cu un set de informatii asa cum ti-am promis, numai ca timpul nu-i prea darnic cu mine in ultima vreme, cu toate astea promit sa-ti trimit un articol despre Ambrozie.
intr-adevar imi place zona!de aceasta data am mers din satul badeni pana la turla nemtilor si releu pe jos,prin padure!a fost…altceva!foarte frumos!
Am fost si eu in zona, superbe peisaje!Dar nu-mi dau seama unde anume se afla chilia pustnicului Ambrozie…Cumva pe un drum la dreapta pana la intrarea in padure?
Salut!
Cautam ceva informatii despre chilia lui Ambrozie si am dat peste site-ul tau. Reusit de altfel, dar tot nu am aflat prea multe despre pustnic. Totusi, imi sunt de folos, pentru localizare. Multumesc mult.
P.S. Daca nu ma insel anul trecut, prin vara, m-ai luat intr-o excursie pe varful Penteleu. A fost super, dar eu din pacate am ramas fara poze..,ai putea sa-mi trimiti si mie cateva? Multumesc anticipat.
@Georgiana ma bucur ca iti pce site-ul si ma bucur ca ti-a placut excursia de vara trecuta. O sa iti trimit pozele prin transfer.ro pe adresa cu care ai postat comentariul.
Multumesc pentru vizita!
EU AM COPILARIT IN ACELE LOCURI SI ESTE SUPERB.PUSTNICUL AMBROZIE A FOST VARUL BUNICII MELE SI A TRAIT PANA PRIN 90,91.
EU AM CATEVA AMINTIRI DESPRE EL SI CRED CA ACASA LA PARINTI AM SI CATEVA POZE.
ERA UN CALUGAR CARE AVEA O VORBA SI O PRIVIRE BLAJINA,CU BARBA ALBA SI LUNGA.CAND ERAM MICA MA IMPRESIONA FOARTE TARE.VENEA FOARTE DES PE LA NOI ,MAI ALES CA ERAM RUDE.ERA FOARTE PRICEPUT:FACEA COSURI DIN NUIELE,CULEGEA PLANTE MEDICINALE.PACAT CA DE CHILIE NU S-A OCUPAT NIMENI ,BA UNII CHIAR AU DEVASTAT-O.ERA FOARTE FRUMOS IN INTERIOR:ERAU 3CAMARUTE DINTRE CARE UNA ERA UN ALTAR CU MULTE ICOANE.LA EXTERIOR AVEA O BALUSTRADA DE LEMN,SI O SCARA DE LEMN.DACA NU VOIA NU IL DERANJA NIMENI(STRANGEA SCARA SI NU PUTEAI AJUNGE LA EL).
ZONA ARE UN POTENTIAL TURISTIC EXTRAORDINAR ,DAR PACAT CA NIMANUI NU-I PASA.DAR DACA AVETI DRUM NU EZITATI.
@annacoca iti multumesc pentru vizita si pentru completarile tale.
cresta dintre vf istrita si satul breaza este foarte spectaculoasa. fiind stancoasa si ingusta te duce cu gandul spre munti.
apropo de un traseu monteoru istrita poate ne intalnim mai multi buzoieni si executam un marcaj. in mod sigur va bucura pe multi.
eu am fost de multe ori de pe ciuhoiu la istrita si inapoi dar nu am reusit sa parcurg aceeasi varianta de traseu de doua ori, datorita lipsei unui marcaj.
cand atmosfera este foarte curata, mai ales iarna cand este ger de pe varful istrita se pot distinge toate masivele din curbura carpatilor si chiar crucea de pe caraiman si releul de pe costila
rectific: creasta de la vf istrita catre satul badeni este spectaculoasa fiind stancoasa si ascutita , grote, etc.
ma bucur ca mai este cineva care apreciaza frumosul,eu sunt crescuta in zona aceasta si nu m-am putut desparti de ea niciodata,va multumesc pentru tot ce faceti ca satul copilariei mele sa fie recunoscut.
tineti-o tot asa,sa aud de bine
va multumesc
Pe dealul Istrita este si o zona protejata in sistemul Natura 2000 !
Inca nu am urcat, dar ar fi bine de vazut daca este semnalata. ROSCI0057 Dealul Istrita, Judetul Buzau.
Am facut un link catre acest loc la http://wff-yo.blogspot.com pentru a oferi info despre zona
Eu am copilarit la Badeni. Nu l-am cunoscut pe Ambrozie, dar am auzit ca statea in grota lui si foarte rar cobora in sat si vindea cosuri din nuiele si ciuperci si isi cumpara ce mai avea el nevoie. Avea si cateva capre si se hranea cu lapte si branza de capra.
Am fost si eu in chilie, dar nu mai era nimic in ea. Nu erau icoane si nici scara nu mai era. M-am catarat pe o stanca sa pot ajunge in interior.
In varful dealului se poate ajunge cu masina, motocicleta sau bicicleta pe drumul din Pietroasele, pe langa locul unde a fost descoperita “Closca cu pui de aur” din Pietroasele.
In Badeni sunt multe case vechi din piatra si lemn si Biserica Sf. Nicolae construita in 1584. Aceasta este inconjurata deun cimitir. Are in fata o alee cu tei si bancute. Aleea e strabatuta de bucati din cruci foarte vechi pe care a crescut muschi de copac. E foarte frumos acolo.
Eu personal am fost de doua ori la chilia lui ambrozie, locatia este foarte frumoasa, daca ai cer senin, ai parte de o privelista spectaculoasa. Eu si inca doua sau trei persoane (in functie de treburi si vreme si timp) facem des “plimbarea” asta, pornim pe jos din Pietroasele, urmam drumul Releului si daca tot ajungem pe varful Istrita, mergem si la Ambrozie. Eu m-am indragostit de zona si iarna e cea mai grea perioada – nu pot sa-mi fac plimbarea asta…
L-am cunoscut pe Ambrozie in prima mea ascensiune. Dealul Istritei, mie fata venita de pe malul Dunarii, mi s-a parut cea mai inalta culme, la vreme aceea. Bunicii mei, mama, sunt din Sahateni, asa ca este de inteles ca nu puteam sa ratez o asa de frumoasa expeditie. Frumusetea acelor locuri a fost locul de inceput al dragostei mele pentru drumetii.
Pe vremea aceea Ambrozie era o legenda vie. Oamenii spuneau ca ar fi fost un criminal ce in tinerete si-a ucis sotia, ca apoi iesind din inchisoare sa aleaga calea pocaintei, izolandu-se in grota lui sapata cu propriile maini in piatra.Accesul in chilie se facea cu o scara din funie si lemn. Se mai spune ca nu cobora scara pentru orisicine, ci doar pentru cei pe care ii vedea cu ochii mintii ca sunt curati la suflet si au mare credinta. Am avut noroc sa ne primeasca, nu stiu pe cati ar mai fi primit daca azi mai traia, chiar si pe mine. Chilia era sapata in piatra, avea o lavita de piatra pe care dormea,o masa si-un “dulap” din piatra.Era ora pranzului cand am ajuns noi, asa ca ne-a invitat la masa. Salata de castraveti verzi. Desi in otetul pe care l-a turnat pluteau musculite, mie mi s-a parut cea mai delicioasa mancare ce-o gustasem vre-o data. Ne-a vorbit despre Dumnezeu si puterea Lui, ne-a dat niste cruciulite simple si ne-a binecuvantat pentru intoarcere.
Au trecut ani multi de atunci,nu am mai ajuns la dragul de Ambrozie, dar nu a fost data sa nu ajung pe acolo si sa nu mi-aduc aminte de el si de prima mea ascensiune spre inalt.