Topor confectionat acasa
Posted by admin in Calatorii on feb 22nd, 2010 | 11 commentsIn ultima perioada nu am plecat pe nicaieri (din cauza vremii), asa ca am avut timp sa ma ocup de cate ceva pe langa casa. Si cum de mult timp vroiam sa imi fac un topor pe care sa ma pot baza in excursiile cu cortul (cele de se gasesc prin magazine pe la noi sunt din fier mort), am inceput sa lucrez incet si sigur la o coada pe care sa o atasez unui cap de topor cumparat dintr-un magazin de fero-metale (magazin din ala de moda veche ca pe vremea bunicului, unde poti gasi lucruri de calitate la preturi decente).
Am ales ca materie prima lemnul de fag, lemn de duritate medie ce poate fi cioplit cu usurinta. Am luat un bustean de juma’ de metru pe inaltime si l-am crapat pe jumatate. Am ales jumatatea fara noduri si cu cele mai putine crapaturi si am inceput sa cioplesc cu toporul pana am ajuns la miezul lemnului. Drept model am avut o coada de la un topor mai vechi, pe care am folosit-o pentru a trasa cu creionul un tipar dupa care se cioplesc.
Cand a inceput sa capete o forma cat de cat, iar cioplitul cu toporul devenea riscant deoarece puteam sa tai mai mult decat trebuia, am luat cutitul si am incept sa inlatur surplusul de material si sa umblu la detalii.
Dupa ce am fost multumit cu forma cozii, am inceput sa slefuiesc cu panza abraziva pentru a netezi imperfectiunile. In locul in care trebuia sa fixez capatul toporului am cioplit ceva mai mult pentru a se potrivi si am facut un sant cu fierastraul in sectiune pentru a potrivi ulterior pana de fixare. Odata pus capatul toporului in coada, am facut din acelasi material o pana de trei centimetrii folosita pentru a ma asigura ca toporul nu va iesi din coada cand o sa-l folosesc.
La final am inlaturat restul de pana si lemnul ce depasea capatul toporului folosind un fierastrau si asa am obtinut produsul final.
Pasul urmator ar fi sa ascut lama si mi-am propus sa fac asta in mod traditional folosind doua pile de granulatii diferite. Cand voi finaliza ascutitul lamei si voi fi multumit, o sa revin cu un update la acest post.
PS: este prima mea tentativa de acest gen asa ca fiti blanzi cu comentariile 
11 Responses to “ “Topor confectionat acasa”
Leave a Reply
Promo
RSS
Twitter
Facebook
Flickr
Fain. Cred ca mai poti subtia gatul. Sa fie exact cat gaura toporului si sa se subtieze pe urma. Dar cred ca e ok si asa.
Intr-adevar ar fi trebuit sa mai iau de acolo putin. Poate la urmatoarea coada. Acum trebuie sa ii fac lama si cred ca asta va fi o treaba destul de migaloasa, mai ales ca am de gand sa nu folosesc unelte moderne.
Daca te rog sa nu faci update la postul asta ci sa faci alt post se pote?
Eu te citesc folosind RSS si ma anunta cand faci un post nou. Daca ii faci update eu nu aflu
@Y x K la cererea ta o sa scriu un nou post, poate mai sunt si altii care citesc prin RSS si atunci nici ei nu ar fi notificati. Sa auzim de bine!
Multumesc!
Super tare! Chiar ti-a iesit misto. Asteptam urmatoarele preocupari caci potential ai
@MeetTheSun multumesc pentru aprecieri si cu siguranta vor veni si alte postari legate de noua mea pasiune
*desi nu-mi sta in fire, mai scap o vorba-doua si aici:
Brava tie! Si spor la mestereala!
Acuma, din cate stiu eu, dogarii si lemnarii munteni aleg musai lemnul de salcam, paltin, cires, dud sau tei (depinde ce scop urmareste) pentru mestesugarit specific.
Pentru cozi, de pilda, la mare catare erau: bradul, alunul, teiul, zaloaga (greble, maturi, furci, etc – predestinate parca femeilor); dudul, salcamul, stejarul, ciresul, bradul (dogarit, mobilier, carausit, etc); in fine pentru cozi de topoare, bardace, scule si unelete, manuite de barbati, mare trecere aveau: salcamul, paltinul, frasinul, ciresul salbatic, paducelul. Evitau pe cat posibil fagul, molidul, aninul, plopul, fie din considerente de trainicie, fie datorita proprietatilor higrometrice (se umflau de apa dupa care crapau!), fie din altele pe care nu le mai amintesc.
Cat despre fier, nu mai stiu bine cum/ce faceau la alegerea unui topor. Insa, odata intrat pe mana proprietarului, primul lucru pe care-l facea acesta era sa-l duca fierarului, in sat, la recalit si “rostuit”!
Ascutirea era alta poveste ce incheia trilogia din jurul axe-i.
ps. piatra de ascutit, da! avea si ea un rol aparte.
NB. Acuma sa-mi fie cu iertare dar, exceptand gospodaria, nu mai vad rostul toporului intr-o drumetie. E drept ca m-am folosit si eu o vreme de un alpenstock mesterit prin partile sasesti ale patriei, insa prezentul l-a trecut in rastelul amintirilor alaturi de alti pionieri.
Spor in cele bune!
@i.a. comentariile tale sunt intotdeauna pertinente si pline de informatii utile asa ca te rog sa comentezi de cate ori crezi ca este nevoie. Nu stiam ca si fagul este pe “lista neagra” cand vine vorba de mesterit cozi de unelte.
Cat despre utilizarea topotului in cazul unei drumetii, eu zic ca-i util sa ai unul pentru scurtat vreascuri la foc, plus ca eu mie imi place sa mesteresc una, alta si atunci devine util un topor.
Sa auzim de bine!
Simt nevoia sa completez un pic,
Treaba ca in excursie nu prea ai nevoie de topor e relativa. Pai nici de sac de dormit nu ai nevoie daca nu intetionezi sa petreci noaptea afara. Cat despre topor, in tara noastra sunt paduri faine, cu lemn (uscat si verde) de multe soiuri. Toporul face treaba buna la mesterit, atat pentru pregatirea taberei (cine face asa ceva), la aprins focul (mai ales pe timp de iarna), dar mai ales la cioplit de tot felul.
Totdeauna va exista un echilibru, ca de genul ca daca nu cari cort cu tine, te misti la lejer si mergi mai repede, dar vei aloca mai mult timp cand vei face adapostul, sau cand un vant tare iti va umfla tenda si o ploaie torentiala te uda sanatos. La fel si cu mancarea, daca-i multa cari, daca-i putina rabzi. Cu hainele la fel si tot asa. Un toporel de 400-600 de grame, cu greu iti dai seama ca-l ai in spate (atat vreme cat un litru de apa are 1 kg si uneori cari mai multa). Cu el poti face treaba bun, binenteles daca esti si pic pasionat de lucrul cu lemnul.
Cred ca un maner simplu, un pic curbat inspre in fata e mai practic (are cadere mai buna), dar daca-l faci in S, dute cu S-ul pana aproape de fier, ca se gata prea repede si partea aia dreapta ai lasat-o prea lunga.
@Moisa Vasile sunt de aceiasi parere cu tine in ceea ce priveste caratul toporului. Pana nu de mult as fi inclinat spre ceea ce a spus @i.a. dar acum cand a inceput sa ma prinda obiceiul mesteritului in lemn, consider ca-i util sa ai un topor bun si sa il cari cu tine.
Cat despre coada toporului sunt la “prima abatere” asa ca voi tine seama pe viitor de toate comentariile adunate mai sus, inclusiv de comentariul tau (mai ales ca imi place blogul tau, il citesc cu placere si am invatat de acolo multe lucruri utile).