Iarnă grea

Posted by Serban Razvan in Foto on Mar 22nd, 2012 | 0 comments

Dacă pentru noi oamenii iarna a trecut, pentru animale săbatice de pe munte ea este departe de a se fi terminat. În special pe fețele nordice ale versanților, acolo unde soarele ajunge mai greu, precum și pe văile umbrite zăpada este destul de mare iar animalele își găsesc cu greu hrană.

Pentru ierbivore a fost o iarnă cumplită, nevoia de hrană împingându-le către satele de la poalele munților, acolo unde unele au căzut pradă braconajului, ori au fost atât de slăbite încât au ajuns hrană pentru haitele de lupi. Anul acesta a fost „anul lupului” așa cum spun vânătorii ori tăietorii de lemne din partea muntelui.

În turele de iarnă pe care le-am făcut iarna asta am văzut mai multe urme de animale ca oricând, ba chiar am zărit în câteva rânduri și căprioare sfioase privind de la distanță fără a fugi. Îți poți da seama cât de greu le-a fost iebivorelor și după urmele lăsate de acestea în zăpadă. Uneori o căporioară se afundă în zăpadă și până la burtă, lucru care face grea deplasera și imposibilă fuga din fața prădătorilor.

La cum am găsit zăpada pe munte în tura trecută cred că va ma sta pe acolo cel puțin o săptămână și asta dacă soarele continuă să încălzească pământul.

Copaci de zăpadă

Posted by Serban Razvan in Calatorii, Foto on Oct 11th, 2011 | 1 comment

Vântul s-a domolit, albul așternut cu o noapte înainte domină peisajul. Peste munte a cernut o zăpadă viscolită în rafale, iar dimineața a adus cu ea calmul ce avea să domine peste zi. Bătrânii spun că seninul prevestește ger și au dreptate, afară este un ger năpraznic, iar albul din jur evidențiază vastitatea muntelui amplificând senzația de răceală. Trecem de stână și ne vedem de drum lăsând în urmă o mare de copaci de zăpadă. [penultima zi a lui 2010]

Sfârșit de an în Penteleu

Posted by Serban Razvan in Calatorii on Jan 21st, 2011 | 4 comments

Un scurt preview video

A fost un sfârșit de an superb așa cum aș fi îndrăznit numai să visez cu câteva săptămâni înainte. Și spun asta pentru că am petrecut patru zile de neuitat în Masivul Penteleu cu ture în fiecare zi pe diverse condiții meteo, de la un calm total cu cer senin și priveliște până departe în zare, la furtună cu chiciură și vant în rafale ce bătea atât de nebun încât putea spulbera la propriu un om.

Am plecat pe 30 decembrie 2010 cinci omuleți într-o aventură de sfârșit de an. Mașinuța noastră de oraș ne-a purtat atât cât a putut și ea până la Varlaam, iar de acolo am parcurs o bună bucată de drum cu niște camioane de la o exploatare forestieră, până la locul în care oamenii aveau de încărcat. Tare bine ne-a prins transportul oferit, să le dea Dumnezeu sănătate șoferilor, mai cu seamă că rucsacii noștrii, ai băieților, cântăreau 27-28kg fiecare, iar distanța ce trebuia parcursă pe drumul forestier era destul de mare.

Am coborât din camioane, ne-am pus echipamentul de iarnă și am pornit la drum. Urme proaspete de animale puteau fi întâlnite la tot pasul, fiind ușor de zărit pe zăpada afânată. Am făcut destul de multe opriri datorită greutății pe care trebuia să o cărăm în spate, principala oprire fiind la stâna Cernatu (aprox. 1400m) unde am făcut și o pauză de masă. După popasul de la stână am pornit către obiectivul final într-o ultimă tură de forță deoarece în față aveam o pantă abruptă.

Curtea stânii Cernatu

Interiorul stânii

A doua zi de dimineață, după micul dejun, am hotărât să facem o tură peste Vârful Penteleu (1772m ) și mai apoi pe Culmea Penteleului către Crucea Fetei, dar pentru că am zăbovit mult pe drum și pentru că zăpada nu fusese „ruptă” am ajuns numai până la Arsele și am făcut retur pentru a fi la timp alături de fete în seara de revelion.

Un răsărit de soare superb în cea de a doua zi

Vedere până departe spre Ciucaș și Bucegi

Vârful Penteleu în prima tură – deși ziua era senină vântul bătea puternic (se poate vedea după cât de umflate erau hainele pe mine)

Vîrful Penteleu vedere din N-V

Arsele – privind copacii vă puteți da seama de ce se numește așa zona

Înghețată naturală

Urme înghețate de lup

Și pentru că am chefuit și noi ca tot omul mai cu spor la cumpăna dintre ani, ziua de după ne-am permis să lenevim în mare parte și datorită vremii urâte de afară, unde cu tot efortul nu vedeai la mai mult de cinci metri, iar vantul sufla mai gata să scoată brazii din rădăcini. Cu toate astea, la lăsarea serii am hotărât, la îndemnul unuia din companioni, să facem o tură până pe vârf și să ne lăsăm bătuți de vânt și acele de gheață.

Zis și făcut, ne-am echipat corespunzător și am ieșit în viforul de afară. Cu cât urcam mai mult pe vârf cu atît înțelegeam mai mult utilitatea bețelor fără de care nu am fi putut sta în picioare măcar. Ajunși pe vârf am fost răsplătiți din plin deoarece din când în când vântul spulbera ceața lăsând să se vadă un apus perfect. A fost o experiență extraordinară ce nu poate fi descrisă în cuvinte, așa că nici nu îndrăznesc să încerc ci mă mulțumesc să vă arat pozele de mai jos lăsându-vă să vă faceți singuri păreri.

Mai sus crucea și releul de pe Penteleu – le puteți vedea în poza făcută pe zi pentru a face o comparație

Deși nu pare decât o poză nereușită, ăsta-i un apus de soare fotografiat într-o furtună teribilă

Aveam puțină chiciură în barbă…

…și nici pe haine nu era mai bine

Cea de a patra zi a fost ziua de întoarcere, când cu părere de rău a trebuit să ne despărțim de munte și să pornim către case. Cu toate astea ne-am bucurat din plin de traseul de întoarcere deoarece l-am parcurs în totalitate așa cum nu făcusem la dus, mai cu seamă că acum bagajele erau mai puține.

Cele patru zile petrecute în împărăția Penteleului au fost cu mult mai frumoase decât puteți găsi în umila mea descriere, dar din varii motive mă voi rezuma la atât mulțumindu-mă să completez cu poze.
Până la următoare tură să auzim de bine!

Inceput de primavara in Ciucas

Posted by Serban Razvan in Calatorii on Mar 8th, 2010 | 4 comments

Cu doua zile inainte de Martisor am dat o fuga in Ciucas in speranta ca vom reusi sa vedem peisajae care ne-au scapat de cate ori am trecut pe acolo. Greu se lasa vazut batranul Ciucas, indiferent de anotimpul in care il vizitezi isi pastreaza valul de ceata.

Am pornit la drum din Pasul Bratocea (1263m) cu destinatia Vf. Ciucas (1954m), dar vremea rea ne-a stricat socotelile si a trebuit sa ne recunoastem invinsi la un moment dat. Traseul asta il mai facusem odata in toamna asa ca stiam drumul, altfel nu am fi reusit sa intuim pe unde este marcajul si asta datorita cetii dense.

Desi ne desparteau numai doua zile de primavara calendaristica muntele nu tine seama de asta si ne asteapta cu zapada de doi metrii pe alocuri. Zapada mare si afanata ne ingreuneaza foarte mult deplasarea (nu am avut nici schiuri nici rachete de zapada). Am parcurs aceiasi distanta ca si toamna trecute intr-un interval de timp de doua sau trei ori mai mare.

Cum pe zapada nimic nu se deplaseaza fara sa lase urme am reusit sa vad o multime de carari lasate de animale (lupi, iepuri, vulpi).

Natura se trezeste si ea la viata incet incet, iar tu vei observa asta daca stai sa cauti pe sub mormanele de zapada sau prin tufisurile inghetate.

Am profitat de intoarecerea facuta pentru a studia zona, pentru a face fotografii si pentru a remarca unele lucruri utile in bushcraft. Astfel am observat niste adaposturi naturale formate la baza copacilor, adaposturi formate prin caderea zapezii si viscolirea ei.

La cererea lui Marius Colac o sa fac niste precizari cu privire la echipamentul folosit si traseul ales. Traseul porneste din Pasul Bratocea (1263m) si merge pe dunga rosie pana pe vf. Ciucas (1954m).

Ca si echipament trabuie sa aveti obligatoriu ghete si parazapezi, geaca groasa, pantaloni impermeabili. In bagaj este obligatoriu sa puneti niste sosete uscate, un tricou si poate o pereche de pantaloni, restul ramane la aprecierea fiecaruia.