Colinele domoale de pe Istrița

Iarba „arsă” de toamna timpurie contrastează cu verdeața copacilor ale căror frunze s-au încăpățânat să rămână verzi. Lumina asfințitului evidențiază colinele domoale și aruncă umbre lungi peste dealul Istrița. Sfârșitul unei zile senine permite ochiului să vadă până departe în zare acolo unde Câmpia Ploieștiului întâlnește Bărăganul Ialomiței, iar formele de relief dispar lăsând loc unei întinderi vaste de necuprins cu privirea.

Drum și ceață

Mergeam de aproape două ore pe un drum pe care, în mod normal, nu ar fi trebuit să fac mai mult de o oră. O ceață deasă acoperea partea aia de munte și îngreuna circulația, iar gheața de pe asfalt îndemna la prudență. Hotărâsem ca în acea zi mohorâtă, la sfârșit de februarie, să fac o tură pe o creastă împădurită din Munții Buzăului, iar la cum se prezenta vremea aveam îndoieli că voi reuși să mă bucur de peisaj.

Curbele bruște, drumul îngust, gheața de pe asfalt toate mă obligau să fiu foarte atent la drum, până când, aproape de Viaductul Stânca Teherău, soarele a început să răzbată prin ceața lăptoasă și să ofere o priveliște minunată și-un joc de umbre și lumini pe luciul gheții.

Omul potrivit la locul potrivit

Cele mai frumoase fotografii (in opinia mea) sunt instantaneele. O raza de lumina, o intamplare deosebita sau mama natura pot transforma un peisaj anost si lipsit de culoare intr-un colt de rai.

Mai jos am postat doua fotografii facute pe acest principiu, mai multe va las pe voi sa comentati…