La padure prin Monteoru

Posted by Serban Razvan in Bushcraft on Jul 12th, 2010 | 2 comments

Cum duminica am ramas singur si eu si Mihai (fetele noastre muncesc iar noi lenevim ), am decis sa facem o ieseala prin padurile din Monteoru ca sa mai lingurim una alta, sa poza o vietate si, in general sa ne relaxam. Zis si facut, am pus cele necesare in masina (cateva unelte, o pelerina ca se anunta vreme ploioasa, o conserva si o supa instant), apoi am pornit catre Monteoru pana unde facem in medie cam jumatate de ora.

broscuta cafenie

Am ajuns, am parcat si am pornit pe cararile batatorite de ATV-isti (sa le dea Dumnezeu sanatate si pene la fiecare 10m) prin padurea de pe dealul Monteoru. Vremea capriciosa alungase grataragii cu care ne invatasem la intrare si totul parea de acolo: ceva mocirla, gaze viu colorate, broscute, ciripit de paserele, ce sa mai discutam, mama natura la ea acasa.

familia de fluturasi veseli

melcul gras

melcul sinucigas (vezi ciuperca otravitoare)

o radasca plimbareata

Ne-am oprit de multe ori sa pozam in stanga si in drepta pentru ca, in padure, ai ce vedea daca te uiti unde trebuie. Cararile facute de plimbaretii motorizati si batatorite de oamenii locului cu vitele lor, ne-au purtat pasii pana departe in padure, cand am decis sa parasim drumul pentru a ne afunda in desisul copacilor in cautare de loc linistit in care sa campam, poate-poate o sa vedem vre-o salbaticiune din alea de misuna pe aici din abundenta.

Cum ne-am oprit am si inceput sa gandim cu burtile, asa ca prima scoasa din geanta a fost spirtiera pe care am facut-o acum o saptamana si pe care trebuie sa o inbunatatesc dupa cum am vazut, cu ajutorul careia am fiert apa pentru supa. Dupa o cana de supa calda vedeam lumea altfel, asa ca am inceput sa mesterim care la ce avea de facut: Mihai la lingura inceputa la tura din Panatau, iar eu la o spatula ca nu aveam asa ceva si am zis sa fac una sa vedem ce iese.

Mesterim noi ce mesterim, dar ochii si urechile ne sunt atente ca poate din desisul padurii sare o ciuta, un mistret sau alt animalut care sa merite a fi pozat. Ba din cand in cand, eu fac pauze si arunc o privire cu binoclul in poienile apropiate sa vad daca in pauzele cand soarele iese din nori nu cumva vine ceva vietate la “plaja”.

Vremea isi vedea de ale ei si plimba norii pe cer storcand din cand in cand cate unul in capul nostru. Nu am avut parte de ploiae in adevaratul sens al cuvantului ci numai de “dusuri” repezi ce ajungeau la noi cu greu prin coronamentul des al copacilor. Cand s-a hotarat vremea sa ne dea pace ne-am pus pe aprins focul cu amnarul in conditii de umezeala. Mihai a folosit coaja de mesteacan (culeasa intr-o tura anterioara) pentru aprins, iar eu m-am jucat cu niste “feather sticks” si coaja de pe copacii din zona. Amandoi am avut succes si asa ca am unit focurile si am facut unul mai mare sa ne incalzim cate o conserva.

mmm! ca bine arata

genta militara cumparata de la Marius

Cu burtile pline (de data asta pe termen lung pentru ca nu mai vorbim de o supa) am mai zabovit locului mesterind ceva vreme apoi am decis sa ne ducem si mai adanc in padure sa luam niste urme de animale poate avem noroc. Nu departe de locul unde campasem am gasit o carare ce urca dealul si nu dupa multi pasi am inteles ca eram pe urmele unei ursoaice cu pui. Gramezile de urme se intretaiau haotic semn ca puii roisera in jurul mamei zbenguindu-se sub privirile atente ale acesteia. Am tinut urmele pana in creasta dealului de unde incepeau hatisuri, iar acolo ne-am oprit pentru ca nu-i un lucru inteligent sa iei ursul prin surprindere in tufis mai ales daca-i vorba de femela cu pui.

hatisul din padure

drumul de intoarcere

Am facut carare intoarsa catre poteca de motorizati (a se citi ATV-isti) si de aici catre locul unde am lasat masina la intrarea in padure. Incarcati cu energie am pornit mai apoi catre case pregatiti pentru saptamana ce avea sa urmeze.

Lingura de visin

Posted by Serban Razvan in Bushcraft on Mar 29th, 2010 | 6 comments

Nu era batran numai ca-si intinses cracile prea mult si a trebuit curatat toamna trecuta, asa cum se face cu mai toti pomii fructiferi. Visinul ala mai gros de la jumatatea curtii, caci despre el e vorba, a fost darnic si mi-a dat si mie o creanga din lemnul lui zdravan ca sa am din ce-i ciopli Cristinei o lingura, ca doar apucasem sa-i promit de vre-o saptamana.

Week end-ul asta am fost pe la Naieni sa curatam curtea pe acolo si cu ocazia asta m-am putut bucura de primii pomi in floare de anul acesta (un mar si doi caisi), dar am gasit si niste lemn bun de cioplit din cracile ramase de toamna trecuta.

Lemnul de vinsin in care am cioplit era unul semi-uscat si destul de “ascultator”. Cu ocazia asta am putut sa folosesc cutitul Mora Hook recent achizitionat, dar si toporul confectionat de mine.

Dupa am dat lemnului o forma acceptabila cu toporul, am inceput sa umblu la detalii cu Clipper-ul de la Mora si am tot finisat pana ce am ajuns la forma dorita. Cupa a fost joaca de copii cu Mora Hook, iar mai apoi am tot dat pe lemn cu panza abraziva de granulatie mare, asta ca sa capete finetea aia placuta la atingere.

Cand am ajuns la rezultatul dorit a mai ramas numai de tratat lemnul, lucru usor daca ii dai doua straturi de ulei alimentar cu gandul ca vei reveni in timp sa o mai tratezi. Cand a fost gata si ultima parte i-am dat Cristinei o lingura numai buna de folosit la supe si ciorbe (asta pentru ca are cupa destul de adanca), iar ea a si pus lingura la treaba ca am avut supa la pranz.

Inca de cand mesteream la lingura am decis sa-i las o bucata de coaja pe maner, asta ca sa-i dea un aspect mai rustic, plus ca mirosul lemnului de visin este unul placut si se simte, mai cu seama, spre coaja.

Tot de cand stateam si mesteream m-am gandit ca tare bine ii va sta lingurii asteia langa strachina si ulcica de pamant pe care le-am cumparat de la mesterii olari din partile Moldovei cand am fost intr-o tura in Ceahlau acum vre-un an de zile si iata c-am avut dreptate.

Sa auzim de bine!