Aprinderea focului in natura reprezinta una din cele mai importante abilitati care trebuiesc dobandite si perfectionate in bushcraft. In zilele noastre poti sa folosesti o serie intreaga de gadgeturi pentru indeplinirea acestei sarcini, dar cel mai raspandit si cel mai utilizat este amnarul din aliaj-magneziu.
Ca orice unealta si amnarul poate fi folosit corect sau incorect, iar amnarul este bun numai atunci cand persoana care il foloseste detine abilitatile necesare. Pentru a utiliza corect amnarul este foarte important sa respecti urmatoarele reguli:
1. Lama pe care o folosesti pentru scapararea amnarului (fie ca este lama cu care vine amnarul, cutitul, un fierastrau, etc.) trebuie sa formeze un unghi de aproximativ 45 grade cu bara amnarului;
2. Lama pentru scaparare o tii fixa si apesi cu ea pe amnar (pastrand unghiul de mai sus) in timp ce amnarul il tragi spre spate pentru a genera scanteile necesare. Astfel nu imprastii iasca cand scaperi;
3. Pentru a folosi cat mai multe din scanteile produse trebuie ca lama de scaparare si amnarul sa le intersectezi in punctul in care ai nevoie sa aprinzi focul (deasupra gramezii de iasca).
In utilizarea cu succes a amnarului este foarte important sa pregatesti cu atentie materialele pentru aprinderea focului (dar despre asta vom discuta alta data). Prima faza a pregatirii o reprezinta gasirea unor materiale usor inflamabile, care sa nu arda repede de care scanteile de magneziu incandescent, sa se prinda destul de usor.
Amnar intens utilizat (pe asta am facut eu scoala
)
Materiale de genul asta poti gasi multe, daca le luam in calcul si pe cele sintetice, dar eu prefer sa folosesc materialele cu care natura ma aprovizioneaza, pentru ca pana la urma despre asta este vorba in bushcraft. Daca te hotarasti si tu sa utilizezi materialele ce se gasesc in natura atunci trebuie sa stii ca sunt utile: puful de trestie (din trestia uscata), coaja de mesteacan (in special cea care are tendinta sa se exfolieze singura), rasina (lichida sau in esenta lemnului), lemnele uscate aschiate in forma de pana (feather stick), iarba uscata (utila in special in sezonul de vara), anumite ciuperci ce cresc pe trunchiurile copacilor (denumite popular iasca) s.a.
Poate ca te intrebi de ce sa te chinui cu un amnar cand poti foarte usor sa scaperi un bat de chibrit sau si mai simplu sa te bucuri de o bricheta ce rezista si la apa. Avantajele utilizarii amnarului sunt multiple, iar eu nu sustin ca trebuie sa folosesti amnarul in mod constant, dar este bine sa ai abilitatile necesare si sa tii mereu la tine un amnar pentru cazurile de urgenta. Stim cu totii ca betele de chibrit, fie ele si tratate special (cu ceara in cap), pot sa fe umezeasca cu usurinta si atunci devin inutile, iar brichetele din comert bubuie de la caldura sau cand cazi pe ele, plus ca nu stii cand ramai fara gaz.
Amnarul este o unealta utila tocmai prin modul rudimentar in care este conceput, poti sa il tii in apa sa il supui unor temperaturi extreme sau sa il trantesti de la orice inaltime, mereu va ramane o bara de aliaj-magneziu gata sa produca scantei prin scaparare. Mi-a trebuit ceva timp sa invat sa folosesc amnarul si nici acum nu am pretentia ca sunt un expert, dar de cand am aceasta noua abilitate ma aventurez cu mai multa incredere in expeditiile mele.
Un scurt filmulet realizat de mine pentru a prezenta tehnica de utilizare incorecta si cea corecta a amnarului (pentru aprinderea focului am folosit coaja de mesteacan adusa dintr-o calatorie prin muntii Siriului)