La padure prin Monteoru

Posted by Serban Razvan in Bushcraft on Jul 12th, 2010 | 2 comments

Cum duminica am ramas singur si eu si Mihai (fetele noastre muncesc iar noi lenevim ), am decis sa facem o ieseala prin padurile din Monteoru ca sa mai lingurim una alta, sa poza o vietate si, in general sa ne relaxam. Zis si facut, am pus cele necesare in masina (cateva unelte, o pelerina ca se anunta vreme ploioasa, o conserva si o supa instant), apoi am pornit catre Monteoru pana unde facem in medie cam jumatate de ora.

broscuta cafenie

Am ajuns, am parcat si am pornit pe cararile batatorite de ATV-isti (sa le dea Dumnezeu sanatate si pene la fiecare 10m) prin padurea de pe dealul Monteoru. Vremea capriciosa alungase grataragii cu care ne invatasem la intrare si totul parea de acolo: ceva mocirla, gaze viu colorate, broscute, ciripit de paserele, ce sa mai discutam, mama natura la ea acasa.

familia de fluturasi veseli

melcul gras

melcul sinucigas (vezi ciuperca otravitoare)

o radasca plimbareata

Ne-am oprit de multe ori sa pozam in stanga si in drepta pentru ca, in padure, ai ce vedea daca te uiti unde trebuie. Cararile facute de plimbaretii motorizati si batatorite de oamenii locului cu vitele lor, ne-au purtat pasii pana departe in padure, cand am decis sa parasim drumul pentru a ne afunda in desisul copacilor in cautare de loc linistit in care sa campam, poate-poate o sa vedem vre-o salbaticiune din alea de misuna pe aici din abundenta.

Cum ne-am oprit am si inceput sa gandim cu burtile, asa ca prima scoasa din geanta a fost spirtiera pe care am facut-o acum o saptamana si pe care trebuie sa o inbunatatesc dupa cum am vazut, cu ajutorul careia am fiert apa pentru supa. Dupa o cana de supa calda vedeam lumea altfel, asa ca am inceput sa mesterim care la ce avea de facut: Mihai la lingura inceputa la tura din Panatau, iar eu la o spatula ca nu aveam asa ceva si am zis sa fac una sa vedem ce iese.

Mesterim noi ce mesterim, dar ochii si urechile ne sunt atente ca poate din desisul padurii sare o ciuta, un mistret sau alt animalut care sa merite a fi pozat. Ba din cand in cand, eu fac pauze si arunc o privire cu binoclul in poienile apropiate sa vad daca in pauzele cand soarele iese din nori nu cumva vine ceva vietate la “plaja”.

Vremea isi vedea de ale ei si plimba norii pe cer storcand din cand in cand cate unul in capul nostru. Nu am avut parte de ploiae in adevaratul sens al cuvantului ci numai de “dusuri” repezi ce ajungeau la noi cu greu prin coronamentul des al copacilor. Cand s-a hotarat vremea sa ne dea pace ne-am pus pe aprins focul cu amnarul in conditii de umezeala. Mihai a folosit coaja de mesteacan (culeasa intr-o tura anterioara) pentru aprins, iar eu m-am jucat cu niste “feather sticks” si coaja de pe copacii din zona. Amandoi am avut succes si asa ca am unit focurile si am facut unul mai mare sa ne incalzim cate o conserva.

mmm! ca bine arata

genta militara cumparata de la Marius

Cu burtile pline (de data asta pe termen lung pentru ca nu mai vorbim de o supa) am mai zabovit locului mesterind ceva vreme apoi am decis sa ne ducem si mai adanc in padure sa luam niste urme de animale poate avem noroc. Nu departe de locul unde campasem am gasit o carare ce urca dealul si nu dupa multi pasi am inteles ca eram pe urmele unei ursoaice cu pui. Gramezile de urme se intretaiau haotic semn ca puii roisera in jurul mamei zbenguindu-se sub privirile atente ale acesteia. Am tinut urmele pana in creasta dealului de unde incepeau hatisuri, iar acolo ne-am oprit pentru ca nu-i un lucru inteligent sa iei ursul prin surprindere in tufis mai ales daca-i vorba de femela cu pui.

hatisul din padure

drumul de intoarcere

Am facut carare intoarsa catre poteca de motorizati (a se citi ATV-isti) si de aici catre locul unde am lasat masina la intrarea in padure. Incarcati cu energie am pornit mai apoi catre case pregatiti pentru saptamana ce avea sa urmeze.

Cum a fost la Workshop Bushcraft Romania

Posted by Serban Razvan in Calatorii on Jun 29th, 2010 | 1 comment

In ciuda conditiilor meteo nefavorabile ne-am adunat la locul stabilit opt persoane: Silviu, Alex, Marius, Mihai, Cristi, N/A, Bogdan si subsemnatul. Sambata dimineata la ora 10 eram deja in Panatau la locul de intalnire iar aproape de ora 11 intram in traseu pentru a merge catre locul de campare.

Drumul a fost anevoios in special datorita ploilor abundente cazute in ultima vreme si implicit noroiului. Pe la ora unu am ajuns la punctul in care hotarasem sa campam si am trecut la desfacerea bagajului si montarea, dupa caz, a cortului sau a hamacului. A urmat aprinderea unui foc folosind amnarul si mai apoi o bine meritata masa (imi era dor de conserva de fasole cu carnati:) ).

Dupa ce ne-am potolit burtile o parte au plecat sa aduca apa dintr-un catun apropiat, iar restul am ramas sa intretinem focul si sa adunam lemne pentru seara ce urma.

Cu toate ca nu a fost un workshop in adevaratul sens al cuvantului, am invatat multe chestii de la ceilalti impatimiti ai bushcraftului. De la Marius am invatat plante medicinale, cimbrisor si sunatoare, pe care le-am folosit mai apoi pentru ceaiuri sau condimentarea mancarurilor, de la Alex am invatat tehnici de ascutire a toporului si noduri, de la Silviu am invatat ca se poate sa cari dupa tine hrana usor de preparat si usor de transportat. Cu totii au avut cate ceva de aratat fie ca este vorba de un skill, un cutit sau un obiect specific activitatilor outdoor.

Seara am stat langa foc la o poveste, iar mai apoi cand s-a inoptat am mers cu Marius pe platou in speranta ca vom vedea niste animale salbatice (zona fiind abundenta in fauna salbatica). La intoarcere am facut cate un ceai si am continuat sa palavragim pana ce oboseala ne-a trimis la somn. Inainte de a ne retrage fiecare pe la adapostul lui am urcat mancarea intr-un copac la distanta de tabara pentru a nu da idei ursuletilor din zona.

A doua zi am incercat sa facem focul prin frecare sub indrumarea lui Alex (el mai facuse asta si avusese succes), dar nu ne-a iesit in principal datorita umezelii din zona si a lemnului de esenta moale. Mai apoi am trecut la cioplirea unor linguri, fiecare dupa putere si necesitati.

In cea de a doua zi ni s-a alaturat si Dan impreuna cu familia sa (sotia Magda si strumful Sebastian de numai 9 luni). Dan a venit cu un arsenal impresionant de cutite din care cel mai mult a atras atentia un kukri “de o tona”. Tot la Dan am vazut o cana din lemn de mesteacan destul de frumos lucrata.

Din pacate timpul frumos petrecut in companiia oamenilor cu pasiuni comune s-a apropiat repede de sfarsit asa ca am fost obligati sa coboram duminica spre seara pentru a ne intoarce fiecare la casele noastre. Inainte de a parasi Panataul am stat la o bere in curtea frumos ingrijita a lui Marius, iar mai apoi am trecut pe la fratele lui Florin de la care am primit cadou un corn de cerb (multumesc si pe aceasta cale).

Mai jos este filmul oficial al intalnirii, film realizat de Alex:

Mai jos poti vedea albumul intalnirii cu pozele realizate de mine, pentru alte pareri vezi si blogurile celorlalti participanti:

N/A este denumirea unuia din participanti, care a dorit sa-si traiasca restul vietii in anonimat, iar noi i-am respectat decizia

Utilizarea amnarului

Posted by Serban Razvan in Bushcraft on Apr 8th, 2010 | 4 comments

Aprinderea focului in natura reprezinta una din cele mai importante abilitati care trebuiesc dobandite si perfectionate in bushcraft. In zilele noastre poti sa folosesti o serie intreaga de gadgeturi pentru indeplinirea acestei sarcini, dar cel mai raspandit si cel mai utilizat este amnarul din aliaj-magneziu.

Amnar din aliaj-magneziu

Ca orice unealta si amnarul poate fi folosit corect sau incorect, iar amnarul este bun numai atunci cand persoana care il foloseste detine abilitatile necesare. Pentru a utiliza corect amnarul este foarte important sa respecti urmatoarele reguli:

1. Lama pe care o folosesti pentru scapararea amnarului (fie ca este lama cu care vine amnarul, cutitul, un fierastrau, etc.) trebuie sa formeze un unghi de aproximativ 45 grade cu bara amnarului;

2. Lama pentru scaparare o tii fixa si apesi cu ea pe amnar (pastrand unghiul de mai sus) in timp ce amnarul il tragi spre spate pentru a genera scanteile necesare. Astfel nu imprastii iasca cand scaperi;

3. Pentru a folosi cat mai multe din scanteile produse trebuie ca lama de scaparare si amnarul sa le intersectezi in punctul in care ai nevoie sa aprinzi focul (deasupra gramezii de iasca).

In utilizarea cu succes a amnarului este foarte important sa pregatesti cu atentie materialele pentru aprinderea focului (dar despre asta vom discuta alta data). Prima faza a pregatirii o reprezinta gasirea unor materiale usor inflamabile, care sa nu arda repede de care scanteile de magneziu incandescent, sa se prinda destul de usor.

Amnar intens utilizat (pe asta am facut eu scoala )

Materiale de genul asta poti gasi multe, daca le luam in calcul si pe cele sintetice, dar eu prefer sa folosesc materialele cu care natura ma aprovizioneaza, pentru ca pana la urma despre asta este vorba in bushcraft. Daca te hotarasti si tu sa utilizezi materialele ce se gasesc in natura atunci trebuie sa stii ca sunt utile: puful de trestie (din trestia uscata), coaja de mesteacan (in special cea care are tendinta sa se exfolieze singura), rasina (lichida sau in esenta lemnului), lemnele uscate aschiate in forma de pana (feather stick), iarba uscata (utila in special in sezonul de vara), anumite ciuperci ce cresc pe trunchiurile copacilor (denumite popular iasca) s.a.

Poate ca te intrebi de ce sa te chinui cu un amnar cand poti foarte usor sa scaperi un bat de chibrit sau si mai simplu sa te bucuri de o bricheta ce rezista si la apa. Avantajele utilizarii amnarului sunt multiple, iar eu nu sustin ca trebuie sa folosesti amnarul in mod constant, dar este bine sa ai abilitatile necesare si sa tii mereu la tine un amnar pentru cazurile de urgenta. Stim cu totii ca betele de chibrit, fie ele si tratate special (cu ceara in cap), pot sa fe umezeasca cu usurinta si atunci devin inutile, iar brichetele din comert bubuie de la caldura sau cand cazi pe ele, plus ca nu stii cand ramai fara gaz.

Amnarul este o unealta utila tocmai prin modul rudimentar in care este conceput, poti sa il tii in apa sa il supui unor temperaturi extreme sau sa il trantesti de la orice inaltime, mereu va ramane o bara de aliaj-magneziu gata sa produca scantei prin scaparare. Mi-a trebuit ceva timp sa invat sa folosesc amnarul si nici acum nu am pretentia ca sunt un expert, dar de cand am aceasta noua abilitate ma aventurez cu mai multa incredere in expeditiile mele.

Un scurt filmulet realizat de mine pentru a prezenta tehnica de utilizare incorecta si cea corecta a amnarului (pentru aprinderea focului am folosit coaja de mesteacan adusa dintr-o calatorie prin muntii Siriului)