Un semn ca mai traiesc

Si uite asa incet, incet am trecut si in 2010 caci vremea isi vede de ale ei si nu se impiedica de crize economice, pandemii, razboaie sau alte chestii trecatoare.

In ultima vreme eu am fost destul de ocupat si cu greu mi-am gasit putin timp pentru mine, iar pentru ture pe munte si articole pe blog nici ca am avut de unde fura vre-o zi. Asa ca, acum cand am cateva clipe de ragaz, am zis sa consemnez una alta sa ramana scrise (nu de alta dar nu stii cand te lasa memoria).

Sa consemnam in ordine zic! Pe la sfarsit de 2009 am dat o tura pe la munte chiar in mijloc de cod galben de ninsoare, dar nu-s prea multe de povestit de acolo pentru ca zapada mare si ora tarzie la care am intrat in traseu nu ne-au permis sa facem nici jumate din acesta.

Dupa ce am studiat noi vre-o doua saptamani treaba si am supus la vot si am decis atunci sa mergem pe la Cheia si de aici sa urcam spre Saua Zaganu – Gropsoarele (1883m) – La Rascruce (1805m) si de acolo sa coboram pe la Muntele Rosu (1765m) inapoi in statiune.

Dar cum socoteala de acasa nu bate cu aia de pe munte (mai ales pe vreme de cod galben), a trebuit sa ne recunoastem invisi si sa coboram cam de pe la 1800m. Una peste alta, oricat as vrea eu sa infloresc si sa povestesc, nu am poze si nici prea multe de zis despre tura asta (poze nu am pentru ca lumina nu ne-a permis sa facem prea multe, pe cer a stat mai tot timpul un nor gri).

Dupa tura a urmat un Craciun linistit in familie, ocazie cu care am primit de la Cristina un trepied cu ajutorul caruia sper sa fac poze cat mai reusite, iar de la mine am primit un briceag Victorinox si o carte pe care o comandasem cu cateva saptamani inainte.

Dupa Craciun a venit in mod natural revelionul si apoi un nou an care a inceput in forta cu muta munca.

Pana la noi consemnari sa auzim de bine!