Din Vama Buzăului spre Ciucaș pe lângă Mâna Dracului

Posted by Serban Razvan in Calatorii on Dec 7th, 2010 | 0 comments

Am pornit pentru a doua oară în căutarea unui traseu din Vama Buzăului către Vârful Ciucaș, de data asta mai hotărâți și cu ceva date în plus căci studiasem harta cu însemnările de data trecută, analizasem topografia terenului pe Google Earth și marcasem un potențial traseu pe hartă.

Cu toate cercetările mele inițiale tot am bălăurit prin pădure preț de două trei ore, dar să punem lucrurile în ordine pentru ca cei ce vor căuta pe viitor trasee ce pleacă din Vama Buzăului spre Ciucaș să ia ca reper aceste informații și să se poată folosi de ele.

Până în Vama Buzăului nu-i treaba mea să îți explic cum se ajunge căci drumul nu poate fi ratat nici de vrei fiind bine descris pe mai toate hărțile GPS precum și pe cele rutiere. Dar radical se schimbă treaba când vine vorba să găsești traseele marcate spre bătrânul Ciucaș, ori ce a mai rămas din unele trasee.

Pentru a fi sigur că nu ratezi drumul spre Dălghiu urmează șoseaua ce traversează comuna având grijă la intersecția unde se desprinde drumul către Cascada Urlătoarea (drumul face aici curbă la stânga), tu cel interesat să mergi spre Ciucaș prin Dălghiu trebuie să urmezi curbura normală a drumului (spre dreapta) de aici, aproximativ o jumătate de km mai departe, drumul devenind unul pietruit (imediat după trecerea unui mic podeț).

Loc de pândă pentru vânători

Urmează fără sfială drumul forestier pe o porțiune de câțiva km, fără a te abate stânga-dreapta până ajungi la o cabana Romsilva (mai degrabă o vilă – între timp pe traseu vei mai trece pe lângă două-trei astfel de cabane) unde vei găsi și marcajul cruce roșie către vf. Ciucaș. Nu urma drumul la stânga așa cum arată indicatorul ci continuă pe drumul forestier din față încă doi-trei km până ce găsești o intersecție cu un drum la stânga (prima intersecție cu un drum la stânga).

Două din craniile găsite la locul masacrului

Aici urmează drumul spre stânga către colectoarele de apă și mai apoi o nouă cabană Romsilva prin curtea căreia trece drumul (atenție la cei doi câini mari ce stau de strajă ). De aici urmează cursul drumului până ce mai departe, în pădure vei intersecta traseul marcat cruce roșie ce duce spre vf. Ciucaș pe lângă Mâna Dracului.

Acum că ți-am dat niște indicații ce sper să-ți folosească aștept să vii și tu cu completări și corecturi pentru a face modificări dacă este cazul. Dar să-ți mai spun una alta și din impresiile lăsate de această zonă, căci nu am trecut ca piatra prin apă.

Zona este destul de frumoasă și curată în comparație cu altele prin care am umblat, dar nici aici nu-i raiul pe pământ, mai ales că exploatările forestiere și vânătoarea sunt la ele acasă. Așa cum spuneam nu am găsit de prima dată traseul ci am făcut o incursiune printr-o zonă des frecventată de vânători unde am văzut, pe o suprafață de numai câteva sute de metri pătrați, aproximativ 15 cranii de cerbi și căprioare ucise prin zonă și aduse acolo pentru a fi jupuite.

După ce am făcut câteva presupuneri legate de potențialul traseu și am urcat câteva pieptișuri doar pentru a le coborâ apoi, am urmat o văioagă ce părea să meargă unde aveam noi nevoie și cel mai probabil, dacă urcam și acel pieptiș, am fi intersectat traseul, numai că drumul ales de noi trecea prin fața unei grote în stâncărie pe unde, după toate aparențele își avea bârlogul un urs. Am decis să nu riscăm și să ne întoarcem la ultimul loc în care văzusem marcajul iar de acolo să ne continuăm cercetările.

Pe drumul de întoarcere ne-am intersectat cu niște țapinari de prin părțile locului ale căror informații ne-au fost de mare folos, căci așa am reușit să dăm de urma traseului. Urmând indicațiile primite în aproximativ o oră am ajuns la cabana Romsilva (cea de după colectoarele de apă) unde am căutat noi indicații și le-am primit cum se cuvine de la îngrijitorul acesteia căci nu la multă vreme după am întâlnit traseul marcat. Urmând cu atenție marcajul am pornit către vârf dar ora înaintată la care am intrat în traseu efectiv și condițiile meteo nefavorabile (o negura ce s-a lăsat din senin peste pădure și stratul gros de zăpadă) ne-au făcut să hotărâm la a ne întoarce exact de sub Mâna Dracului căci oricum nu mai era multă vreme până la lăsarea întunericului.

Am „dat bice cailor” și am coborât de pe munte tocmai atunci când mai aveam atâta lumină cât să vedem la câțiva metrii, dar „cucerirea” Ciucașului dinspre Vama Buzăului rămâne în plan pentru la anul, atât pe traseul ăsta cât și pe cel încercat inițial în vară.

În ordinea numerelor de pe tricou: Mihai, Alex (pentru prima dată pe munte) și subsemnatul

PS: Începând cu acest post voi încerca să scriu cu diacritice, asta pentru că în articolele mele folosesc unele regionalisme sau nume proprii greu de înțeles fără diacritice. V-aș fi recunoscător dacă ați sesiza eventuale probleme de vizualizare a textului pe diverse browsere sau sisteme de operare.

Din Vama Buzaului spre Ciucas – mai mult cu gandul

Posted by Serban Razvan in Calatorii on Aug 20th, 2010 | 2 comments

Canicula mare de cateva zile, iar noptile un calvar caci nu puteam dormi nici cum. Cu ultima doza de optimism ma adun si zic: e cazul sa profit de vreme si sa fac o tura pana pe Ciucas, poate acum reusesc sa-l vad fara sa fie invelit in ceata sau maturat de furtuna.

Zis si facut, dau repede zvon si din cati am invitat raman numai eu, Cristina si Mihai, bucurosi nevoie mare ca mergem la munte. In punctul asta avem de ales un traseu si ne decidem sa urcam pe Ciucas din Vama Buzaului caci nu mai incercasem asta pana acum. Caut prin colectia de harti, iau una cat mai detaliata, merg pe forumuri si bloguri gasesc o descriere de traseu si pe aici ti-e drumul.

Hotaram sa plecam din Buzau cat mai de dimineata deoarece mai toate descrierile traseului il estimau pe la sase ore de mers asa ca aveam un total de doisprezece ore dus-intors pentru ca planificasem ca totul sa se intample intr-o zi. Ajungem pe la opt si putin la destinatie dupa ce trecem printr-o ceata groasa ca laptele la intrarea in Covasna dinspre Buzau (daca nu vedeam nu credeam ca se poate asa ceva pe canicula aia).

Gasim marcajul cruce albastra inca de pe strada, trecut pe stalpii de telefon si il urmam pana ce se termina asfaltul si incepe un drum de caruta. La un moment dat marcajul se termina brusc si suntem nevoiti sa parasim masina pentru a cauta indicii in padurea ce strajuia drumul. Dupa aproximativ jumatate de ora de cautare ne intoarcem fara speranta si oprim un localnic pentru lamuriri.

Ii spunem omului oful nostru iar el ne explica cum ca nu ar fi asta traseul ci trebuie sa ne intoarcem in sat pana la magazin (este vorba de ultimul magazin pe stanga) si de acolo sa urmam drumul ce se bifurca dupa aproape un km catre cascada Urlatoarea respectiv catre pastravarie.

Piatra Mitocului

Facem cale intoarsa si urmam instructiunile omului, intr-adevar si acel drum este marcat cu cruce albastra. Luam drumul pana la pastravarie lasand in urma intresectia cu drumul catre cascada si in apropierea pastravariei parasim masina si pornim la picior. Mergem cam doua sute de metrii pana la pastravariei si pierdem iarasi marcajul. Cerem instructiunisi aflam ca drumul catre Ciucas incepe cu un urcus domol pe pajistea din partea stanga a pastravariei, dar sa nu va asteptati la marcaj.

Ne deplasam cu un ochi pe teren si cu unul pe indicatiile scoase de pe internet. Omul dupa ale carui insemnari ne ghidam zice sa urmam drumul de caruta ce traverseaza in diagonala pajistea pana ce ajungem la liziera padurii de molid, numai ca in realitatea sunt doua drumuri de caruta unul care traverseaza pajistea si altul care merge pe langa liziera de molizi.

…prin departare pe acolo trebuia sa ajungem

Alegem varianta cu padurea de molid si urmam drumul ce ne duce pentru o scurta bucata prin padure unde urmele de caruta se inmultesc si nimic nu mai are logica. De aici alegem sa facem un urcus spre stanga in speranta ca vom iesi in drumul ce traversa pajistea. Asa si facem, asa si este. Nu dupa mult timp de mers pe drumul nou intersectat dam peste o stana (cu caini cu tot). Tristete si bucurie: cainii de la stana amusinau la picioarele noastre dar ne si bucuram ca aveam pe cine sa intrebam de traseu, apoi daca nici ciobanii nu mai stiu atunci nimeni nu stie.

varfurile Tataru si Tatarutul cei pe care i-am vizitat deunazi

Le spunem oamenilor ce urmarim iar ei ne indica un drum ce se vedea clar ca lumina zilei cum serpuia prin padure catre Ciucas, numai ca aveam doua probleme: ciobanii ziceau ca nu-i nici mama de marcaj pe acolo (si asa este), iar apoi pana la drumul acela mai aveam de orbecait cativa km bazati numai pe indicatiile lor, busola si harta. Oamenii ne spun ca mai aveam de mers ceva pana ce dam de o piatra mare (Piatra Mitocului) iar de acolo ne lasam in dreapta pana la o cabana (numai ca la fata locului nu era de lasat ci era de urcat iar drumul acela parea sa se indeparteze de cel pe care aveam noi treaba).

Catina, scorusul de munte – corectura facuta de Marius Colac catina ii asta (pentru baietii cu bushcraft-ul)

Dam inainte cu tupeu si ajungem dupa ceva zeci de minute la Piatra Mitocului unde aveam de gand sa facem o pauza pentru ceva mancare si putina umbra ca ne obosise soarele si ne storsese de puteri umblatul aiurea in cautarea traseului. Mihai si Cristina aleg sa se odihneasca in timp ce eu merg sa fac cateva poze si o scurta recunoastre. Cu traseul am cam spus cum sta treaba, dar nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut in plina canicula doi nori de furtuna ce se apropiau cu repeziciune unul de altul.

plaiurile domoale si fertile din Vama Buzaului

Dupa ce terminam de mancat ne dam seama ca nu mai sunt sanse sa terminam tura, in special datorita furtunii ce statea sa inceapa si decidem sa facem cale intoarsa. Nici nu coboram noi bina ca Ciucasul era deja negru de furiei, iar locurile prin care haladuisem erau udate si fulgerate de furtuna.

cascada Urlatoarea

Ca sa nu fie o zi stricata in totalitate mergem pe la cascada si pe la rezervatia de zimbrii (mai trecusem pe acolo dar nu strica sa le mai vezi odata), facem niste poze si ne relaxam, dar si de aici ne goneste ploaia in scurt timp. Si tot cu ploaia in spate venim pana ce trecem de Nehoiu in jos catre plaiurile Buzaului.

zimbru din rezervatia de la Vama Buzaului

Acum nu ca ma oftic, dar nici ca mai calc pe Ciucas pana nu merg sa ma spovedesc (a fost ideea lui Mihai) poate asa ne-o lasa si pe noi al de sus se vedem ceva pe acolo.

Inceput de primavara in Ciucas

Posted by Serban Razvan in Calatorii on Mar 8th, 2010 | 4 comments

Cu doua zile inainte de Martisor am dat o fuga in Ciucas in speranta ca vom reusi sa vedem peisajae care ne-au scapat de cate ori am trecut pe acolo. Greu se lasa vazut batranul Ciucas, indiferent de anotimpul in care il vizitezi isi pastreaza valul de ceata.

Am pornit la drum din Pasul Bratocea (1263m) cu destinatia Vf. Ciucas (1954m), dar vremea rea ne-a stricat socotelile si a trebuit sa ne recunoastem invinsi la un moment dat. Traseul asta il mai facusem odata in toamna asa ca stiam drumul, altfel nu am fi reusit sa intuim pe unde este marcajul si asta datorita cetii dense.

Desi ne desparteau numai doua zile de primavara calendaristica muntele nu tine seama de asta si ne asteapta cu zapada de doi metrii pe alocuri. Zapada mare si afanata ne ingreuneaza foarte mult deplasarea (nu am avut nici schiuri nici rachete de zapada). Am parcurs aceiasi distanta ca si toamna trecute intr-un interval de timp de doua sau trei ori mai mare.

Cum pe zapada nimic nu se deplaseaza fara sa lase urme am reusit sa vad o multime de carari lasate de animale (lupi, iepuri, vulpi).

Natura se trezeste si ea la viata incet incet, iar tu vei observa asta daca stai sa cauti pe sub mormanele de zapada sau prin tufisurile inghetate.

Am profitat de intoarecerea facuta pentru a studia zona, pentru a face fotografii si pentru a remarca unele lucruri utile in bushcraft. Astfel am observat niste adaposturi naturale formate la baza copacilor, adaposturi formate prin caderea zapezii si viscolirea ei.

La cererea lui Marius Colac o sa fac niste precizari cu privire la echipamentul folosit si traseul ales. Traseul porneste din Pasul Bratocea (1263m) si merge pe dunga rosie pana pe vf. Ciucas (1954m).

Ca si echipament trabuie sa aveti obligatoriu ghete si parazapezi, geaca groasa, pantaloni impermeabili. In bagaj este obligatoriu sa puneti niste sosete uscate, un tricou si poate o pereche de pantaloni, restul ramane la aprecierea fiecaruia.