Bushcraft Workshop la Buzau 26-27 iunie 2010

In perioada 26-27 iunie 2010, impreuna cu prietenii de pe forumul www.bushcraft.me (fostul www.bushcraft.ro) am hotarat sa organizam un workshop in zona Panatau. Initial am propus ca zona Siriul, dar din motive obiective am ramas la cea de a doua propunere (com. Panatau).

Un rol deosebit in organizarea acestui eveniment l-a avut Marius Colac cel care a facut o tura de recunoastere si a furnizat detaliile necesare in luarea unei decizii privind locul de campare.

Astfel pentru toti cei interesati de participarea la Workshop Bushcraft Buzau, aveti mai jos informatiile necesare:

1. Scopul: schimbul de experienta si prezentarea de unelte necesare bushcraft-ului, precum si cunoasterea face to face a comunitatii de bushcraft din Romania (mai exact a unei parti din ea).

2. Data: 26-27 iunie 2010 indiferent de conditiile meteo.

3. Locatia: o zona foarte putin circulata intre satele Plaisor din comuna Panatau si Punga din comuna Cozieni. Acces: de la buzau pe DN 10 catre Brasov la km 60 se ajunge la orasul Patarlagele se traverseaza dreapta raul Buzau si se ajunge in comuna Panatau.

4. Modalitati de campare: la cort sau la tenda.

Mai multe informatii (poze din zona si harta) asa cum ni le-a furnizat Marius Colac, gasiti pe blogul lui Alex!

Amintiri din Ceahlau

Acum un an (de 1mai) am pornit catre Moldova cu destinatia statiunea Durau. De fapt la Durau urma sa ne cazam pentru a putea face de acolo traseul catre Cabana Dochia. Situata in inima muntelui statiunea Durau nu se evidentiaza cu nimic in mod special. O asezare linistita unde poti gasi cazari decente daca vrei sa vizitezi Parcul National Ceahlau.


Cabana Fantanele

Pentru ca am ajuns tarziu in noapte la Durau, ne-am cazat repede si am decis sa ne odihnin pentru a fi pregatiti a doua zi. De dimineata ne-am verificat bagajele si am pornit catre intrare in traseu unde am platit taxa de vizitare, am luat cate o harta si am inceput sa urcam. Am ales sa urcam pe traseul Durau – Cabana Fantanele – Cabana Dochia (marcaj: banda rosie, timp de parcurs aproximativ: 4h). Primul popas Cabana Fantanele (1220m). Pe terasa din fata cabanei am savurat un ceai privind peisajul.


Caciula Dorobantului

Cu forte proaspete traseul ne poarta catre urmatorul obietiv, Curmatura “La morminte”. A fost astfel denumita in timpul luptelor din cel de al doilea razboi mondial, acesta fiind locul in care mai multe zeci de oameni, soldati rusi si nemti, si-au gasit sfarsitul.

La iesirea din padure in golul de munte numit Curmatura Arsitei patrunzi direct in mirifica lume a stancii de Ceahlau. Aici iti apare in fata Caciula Dorobantului, cea care pazeste intocmai ca un strajer poteca ce leaga Cabana Fantanele de Cabana Dochia.


Statia Meteo

Cei care au denumit stanca au asemuit-o cu un soldat din Razboiul de Independenta de la 1877 (dorobant), soldat ce sta sa pazeasca muntele. Privita din partea Izvorului Alb seamana cu o furca, de aici si denumirea de “Furculita”, denumire data de localnici.

Las in urma Dorobantul si imi continui drumul catre Dochia trecand pe lana Piatra Lata din Ghedeon si Panaghia, alte doua formatini stancoase a caror aparitie sfideaza parca relieful si iti taie rasuflarea cu prezenta lor impozanta.

In drumul nostru lasam, in partea dreapta, Varful Toaca dorind sa cautam locuri la cabana Dochia si mai apoi sa urcam fara prea mult bagaj pana pe varf. Zis si facut! Mergem la Cabana Dochia (1904m), discutam cu cabanierul si reusim sa ne cazam cu totii (6 persoane) in singura camera libera, mai degraba un buncar sapat in stanca muntelui, spre spatele cabanei, o camera fara usi sau ferestre exterioare.


Cabana Dochia

Cabana Dochia are o istorie indelungata, incepand inca din 1906 cand profesorul Gh. Panu a ridicat aici un adapost (o coliba) ca sa-i serveasca in drumetiile prin zona. In 1910 a fost ridicata pe locul fostei colibe o casa din pietre lipite cu lut, iar mai apoi in 1913 un comitet intrunit special a hotarat construirea unei cabane din beton armat.


Vedere din fata cabanei

Pentru constructia cabanei au fost carate materialele folosind animale de povara si care cu roti mici, formand caravane ce urcau materialele pana pe munte in 9-10 ore/zi. Dealungul timpului cabana a suferit o serie de reconstructii si renovari in urma carora a capatat forma actuala.

Dupa ce ne-am cazat am pornit, echipati cu sticle de apa si aparate foto, catre Varful Toaca (1904m). Privelistea de pe varf este splendida! In zilele senine poti privi departe pana la Bicaz (se vede luciul apei), iar daca iti intorci privirea vezi salbaticia reliefului golas cu stanci sculptate parca si vai cu palcuri de conifere. In functie de noroc poti intani pe aceste creste si capre negre, ori daca vii in anotimpul potrivit gasesti flori de colt.

Odata cu lasarea serii ne retragem catre cabana pentru a ne hrani si a sta la povesti in fata unei cani de vin. Dupa un papa bun la cabana, o sticla de vin si multe povesti, ne-am retras catre camera rezervata, fiind destul de obositi.

A doua zi de dimineata am iesit la o sesiune de poze pe langa cabana profitand de lumina buna si privelistea minunata. Frigul dimineatii pisca desi nu eram imbracat subtite. Am fotografiat ceea ce consideram ca trebuie fotografiat si m-am intors in cabana pentru micul dejun si pentru a stabili cu restul grupului traseul de intoarcere.

Am studiat harta si am decis sa ne intoarcem pe traseul Cabana Dochia – Cascada Duruitoarea – Durau (marcaj: cruce rosie, timp mediu de parcurs aproximativ: 5h). Desi traseul era inchis pana pe 15 mai am discutat cu cabanierul si am decis, ca fiind bine echipati, putem parcurge fara probleme zonele mai greu accesibile.

Dar ca sa nu va plictisesc cu un articol lung si greu de citit, traseul de intoarcere il voi descrie intr-un post viitor.

1 Mai in Muntii Vrancei

Am preferat sa petrecem muncitoreste ziua de 1 Mai si am decis sa pornim catre Muntii Vrancei pentru a ne bucura de peisajele pastorale si traseele putin circulate de acolo.

Zis si facut! Pregatirile nu ne-au luat mult timp si la ora 5, sambata dimineata, eram in picioare pregatiti de drum. Am trecut repede sa imbarcam si restul echipei si am pornit catre destinatie.

Drumul trecut pe harta pe care o aveam noi fusese dezafectat pe o buna portiune asa ca a trebuit sa facem un ocol considerabil pentru a ajunge in comuna Herastrau (locul de unde se intra in traseu).


De aici incepea traseul…


…cam asa continua


Urme de sulf


Echipa noastra (fara mine)


O floare… (Paraluta*)


O soparla…


O pasare… (Codobatura*)


Drumul la intoarcere


Poza de ramas bun!

Cum traseul se desfasoara dealungul unui drum forestier, iar pentru a ajunge pana pe varful Lacauti ai nevoie de 16 ore, acesta nu este un post in care sa gasesti descris un traseu ci unul in care sa gasesti poze, poate asa o sa-ti placa si o sa iesi si tu la padure cand o sa ai timp.
Sa auzim de bine!

*Explicatiile ii apartin lui i.a asa cum se poate vedea in comentariul de mai jos.

Primavara la padure

Primavara si-a intrat in drepturi si a inceput sa coloreze padurea, sa scoata la iveala floricele multicolore, miresme dintre cele mai placute si mugurii copacilor. Este un anotimp plin de magie asa ca nu poti sta in casa.

In acest weekend am iesit la padure sa facem o plimbare printre copacii inmuguriti. Am zabovit sa pozam in stanga si in dreapta multitudinea de floricele care ieseau tantose peste iarba scurta.

Am haladuit prin padurile de pe dealurile din Monteoru pana ce ne-a lovit foamea si apoi am cautat un loc de popas. Acolo am strans iarba uscata (intr-o poienita unde ramasese de anul trecut) si am aprins un foc folosind amnarul. Inainte sa aprindem focul am curatat cu grija locul de frunzele uscate si radacinile subtiri ce ieseau din pamant, iar apoi am aprins focul si ne-am pus pe gatit.

Am pregatit niste frigarui din salamul, rosiile si ceapa pe care le aveam in bagaj. Pentru asta am cioplit doua crengute mai verzi pe care sa le folosim ca tepuse, iar apoi am trecut la prepararea bunatatilor. Am pus bucatele pe tepusa si am inceput sa le trecem pe deasupra focului. In 5-10min aveam deja masa pregatita.

Dupa ce am mancat am facut cale intoarsa, nu inainte de a cautat ceva lemn bun de cioplit in serile cat stam pe langa casa.

Utilizarea amnarului

Aprinderea focului in natura reprezinta una din cele mai importante abilitati care trebuiesc dobandite si perfectionate in bushcraft. In zilele noastre poti sa folosesti o serie intreaga de gadgeturi pentru indeplinirea acestei sarcini, dar cel mai raspandit si cel mai utilizat este amnarul din aliaj-magneziu.


Amnar din aliaj-magneziu

Ca orice unealta si amnarul poate fi folosit corect sau incorect, iar amnarul este bun numai atunci cand persoana care il foloseste detine abilitatile necesare. Pentru a utiliza corect amnarul este foarte important sa respecti urmatoarele reguli:

1. Lama pe care o folosesti pentru scapararea amnarului (fie ca este lama cu care vine amnarul, cutitul, un fierastrau, etc.) trebuie sa formeze un unghi de aproximativ 45 grade cu bara amnarului;

2. Lama pentru scaparare o tii fixa si apesi cu ea pe amnar (pastrand unghiul de mai sus) in timp ce amnarul il tragi spre spate pentru a genera scanteile necesare. Astfel nu imprastii iasca cand scaperi;

3. Pentru a folosi cat mai multe din scanteile produse trebuie ca lama de scaparare si amnarul sa le intersectezi in punctul in care ai nevoie sa aprinzi focul (deasupra gramezii de iasca).

In utilizarea cu succes a amnarului este foarte important sa pregatesti cu atentie materialele pentru aprinderea focului (dar despre asta vom discuta alta data). Prima faza a pregatirii o reprezinta gasirea unor materiale usor inflamabile, care sa nu arda repede de care scanteile de magneziu incandescent, sa se prinda destul de usor.


Amnar intens utilizat (pe asta am facut eu scoala :) )

Materiale de genul asta poti gasi multe, daca le luam in calcul si pe cele sintetice, dar eu prefer sa folosesc materialele cu care natura ma aprovizioneaza, pentru ca pana la urma despre asta este vorba in bushcraft. Daca te hotarasti si tu sa utilizezi materialele ce se gasesc in natura atunci trebuie sa stii ca sunt utile: puful de trestie (din trestia uscata), coaja de mesteacan (in special cea care are tendinta sa se exfolieze singura), rasina (lichida sau in esenta lemnului), lemnele uscate aschiate in forma de pana (feather stick), iarba uscata (utila in special in sezonul de vara), anumite ciuperci ce cresc pe trunchiurile copacilor (denumite popular iasca) s.a.

Poate ca te intrebi de ce sa te chinui cu un amnar cand poti foarte usor sa scaperi un bat de chibrit sau si mai simplu sa te bucuri de o bricheta ce rezista si la apa. Avantajele utilizarii amnarului sunt multiple, iar eu nu sustin ca trebuie sa folosesti amnarul in mod constant, dar este bine sa ai abilitatile necesare si sa tii mereu la tine un amnar pentru cazurile de urgenta. Stim cu totii ca betele de chibrit, fie ele si tratate special (cu ceara in cap), pot sa fe umezeasca cu usurinta si atunci devin inutile, iar brichetele din comert bubuie de la caldura sau cand cazi pe ele, plus ca nu stii cand ramai fara gaz.

Amnarul este o unealta utila tocmai prin modul rudimentar in care este conceput, poti sa il tii in apa sa il supui unor temperaturi extreme sau sa il trantesti de la orice inaltime, mereu va ramane o bara de aliaj-magneziu gata sa produca scantei prin scaparare. Mi-a trebuit ceva timp sa invat sa folosesc amnarul si nici acum nu am pretentia ca sunt un expert, dar de cand am aceasta noua abilitate ma aventurez cu mai multa incredere in expeditiile mele.


Un scurt filmulet realizat de mine pentru a prezenta tehnica de utilizare incorecta si cea corecta a amnarului (pentru aprinderea focului am folosit coaja de mesteacan adusa dintr-o calatorie prin muntii Siriului)

SEO monitor Director web Cazare