Numele este dat de altarul sculptat dintr-o singură piatră. Biserica este construită deasupra unei cariere de piatră, ca un tribut, chiar de către deținătorul carierei.
Soarele aruncă ultimele raze de lumină peste apele unei fântâni. Apusul este aproape, iar lumina „de aur” dispare încet lăsând umbrele să-i ia locul. Chiar și dealurile merg la culcare!
Chiar dacă fotografia este ușor blurată, îmi plac culorile și compoziția. De fapt, fiind blurată seamană cu un tablou de toamnă, poate de aceea îmi place atât de mult.
O adevărată provocare este să faci fotografii într-o peșteră. Peșterile sunt locuri întunecoase unde este nevoie de expuneri lungi (pentru această sesiune de fotografie am folosit expuneri de până la un minut jumate) și de aceea un trepied este o necesitate. Deoarece și alți oameni vizitează peștera în același timp cu tine, este greu să râmâi cu trepiedul în același loc pentru o perioadă lungă de timp. De aceea mi-a luat două ore să fac zece fotografii.
Nu, nu este un tablou, este un peisaj de munte plin de culori calde evidențiate de o zi înorată.
Culori superbe și peisaje de poveste îți încântă ochiul în toamnele lungi ce poposesc peste Carpați. Într-o zi senină ca cea în care am plecat la plimbare pe crestele împădurite și prin cătunele risipite pe munte, poți vedea atâta frumusețe cât pentru o viață.