Cu cortul in Masivul Ivanetu

E devreme! O raza de lumina patrunde prin fereastra lasundu-ma sa dibui telefonul pe noptiera pentru a vedea cat este ceasul. Este de abia 5:30, iar alarma ar trebui sa sune pe la 6:00.

In jumatatea de ora ramasa verific in minte echipamentul si fac lista cu ce trebuie sa luam din frigider. La sase fix zgomotul alarmei suna “asurzitor” in linistea dormitorului lucru ce nu pare sa o deranjeze pe Cristina care se trezeste din somn linistita.

Pregatim echipamentul si facem bagajele cat timp bem cafeaua, grabindu-ne sa ajungem la 7:00 in autogara pentru a ne intalni cu ceilalti si a porni cu autobuzul la 7:15 spre Nehoiu, de unde urma sa cautam un mijloc de transport catre Gura Teghii.

La proximativ zece minute dupa sosirea noastra a sosit si restul grupului, numai ca planurile s-au schimbat “calauza” (o persoana care a batut muntii aceea si cunostea traseele si locurile din care acestea erau accesibile), a propus sa asteptam un maxi-taxi ce urma sa plece peste aproximativ o ora jumate catre Fisici (o localitatea mai sus de Bozioru) de unde puteam face o ascensiune mai rapida catre Lacul Hansaru (Lacul Talharilor, Lacul Gotis) unde ne propusesem sa campam peste noapte.

Zis si facut! Am asteptat si ne-am inghesuit cu aproximativ inca treizeci de personae intr-un maxi-taxi cu 12 locuri. Calatoria a durat aproximativ o ora jumate, timp in care am trancanit despre diverse chestii de la sport la politica, asezat undeva in spatele masinii pe rucsacii cu bagaje.

Ajunsi la destinatie ne-am bucurat sa respiram iarasi aer curat, dar nu am stat prea mult pe ganduri si am pornit pe traseu gestionand cu atentie fiecare pas constient ca trebuia sa resist traseului cu un rucsac de aprosimativ 35Kg in spate.

Primul popas l-am facut la chilia lui Dionisie, loc in care am mancat cate ceva si am pozat o testoasa gasita intr-o balta din apropiere. Apoi am continuat drumul oprindu-ne pentru scurte pauze de poze, odihna sau pe langa izvoare pentru a ne reface proviziile de apa.

In apropierea lacului ne-am bucurat de binefacerile lunii august facand un popas pentru a ne infrupta din tufisurile de zmeura. Dupa ce ne-am umplut burtile de bunatatile padurii am mers catre lac unde am ajuns pe la ora 16:00 cu numai cateva minute inainte de inceperea ploii.

Am intins corturile in graba pentru a putea adaposti bagajele si am aprins focul pentru a ne incalzi si a gati ceva de mancare, dupa care noi baietii am pornit in recunoastre in jurul lacului iar fetele s-au “delectate” cu un ceai de fructe preparat de Doru la primus.

Pe langa observarea urmelor de animale si pozele de rigoare am facut si o groapa in apropierea unui izvor, groapa pe care am captusit-o cu frunze de feriga pentru a filtra apa de gunoaie si am lasat-o sa decanteze gunoaiele pentru a ne intoarce mai tarziu dupa apa potabila.

In ciuda a ceea ce ne asteptat ploaia s-a intetit si a durat destul incat sa ne faca sa luam masa separat: fetele in cort, iar noi afara langa foc. Seara a continuat cu vorbaraia de rigoare langa foc (la momentul asta se oprise si ploaia) la o cana de vin-ars ce ne-a sporit buna dispozitie si ne-a ridicat starea de spirit.

Pe la ora 12:00 ne-am bagat cu totii in corturi, la somn, nu inainte de a urca mancarea si resturile de mancare intr-un copac aflat la distant de cort pentru a indeparta eventualele salbaticiuni. Eu am reusit sa adorm pentru zece minute dupa care mi-a “zburat” somnul. Am iesit afara si am mai aruncat doua lemne pe foc asezandu-ma pe radacina unui copac din aproiere.

Linistea padurii lasa sa ajunga la mine fiecare zgomot. In departare cerbii isi ciocneau coarnele, la coada lacului mistretii isi faceau rondul sporind urmele pe care le vazusem decuseara, iar in copaci pasarile de noapte falfaiau din aripi.

Dupa ce a incetat ploaia si s-a ridicat ceata, razele lunii au inceput sa se ogindeasca pe luciul apei. Padurea fermata de viata, iar aerul rece al noptii de munte imi intra in plamani. Toropeala placuta de langa foc ma imbia sa imi scot sacul de dormit si sa ma culc acolo in mijlocul naturii. Totul era ca in basme, era acea noapte perfecta pe care nu o poti intelege dormind in patul tau moale de acasa.

Am mers inapoi in cort abia spre dimineata (aproximativ pe la ora trei) cand oboseala incepuse sa isi spuna cuvantul. Desi miroseam a fum ca un cosar, aveam in suflet o liniste pe care nu am mai simtit-o de mult iar asta m-a facut sa adorm aproape instantaneu.

Desi nu am dormit mult m-am trezit odihnit si gata de drum. Baietii erau deja afara si inteteau focul pentru a frige ciupercile (niste bureti laptosi) pe care le culesesem cu o seara inainte. Doru, responsabil cu primusul, a incalzit apa pentru ceaiul fetelor si cafeaua noastra, cafea pe care nu am reusit sa o termin deoarece a trebuit sa o indulcesc cu miere ce continea ceara (uitasem acasa zaharul si sarea).

Dupa ce am terminat de baut cafeaua am trecut la preparatul mancarii si pregatirea mesei. Ne-am infruptat din bunatatile ramase si ne-am facut timp pentru cateva poze, apoi am strans corturile, am facut rucsacii si am pornit la drum iarasi cu intentia de a cobora pe la Furtunesti prin Gura Teghii, pe niste poteci mult mai abrupte si putin umblate.

Pe creasta Ivanetului ne-am intalnit cu un paznic de vanatoare si ne-am dat la vorba vreme de cateva minute. Omul era mirat foarte ca am avut curajul sa campam acolo mai ales ca in ultima vreme „ursii sunt flamanzi si s-au naravit la carne”, dupa cum spunea el.

Ne-am luat ramas bun de la vanator si am continuat drumul prin hatisuri alternate de poieni si poteci noroioase. Pe la ora 16:00 am ajuns in apropierea localitatii, unde am zabovit pentru cateva poze, continuand cu o ultima tura de forta pana in sat unde stiam ca ne asteapta berea rece.

Ajunsi intre oameni ne-am bucurat de ospitalitatea unei batrane care ne-a imbiat cu apa rece de fantana si placinte proaspete, invitandu-ne sa mai zabovim si pentru o cafea.

Dupa berea de rigoare am cautat mijloc de transport, lucru greu de gasit prin acele parti duminica, asa ca pot spune ca am avut noroc sa venim acasa cu ocazia avand in vedere ca eram cinci persoane.

ATENTIE: In zona pe care am descris-o traseele nu sunt marcate sau sunt marcate partial. Am facut aceste ture insotit de o persoana care cunostea foarte bine locul si padurea!