Iarba „arsă” de toamna timpurie contrastează cu verdeața copacilor ale căror frunze s-au încăpățânat să rămână verzi. Lumina asfințitului evidențiază colinele domoale și aruncă umbre lungi peste dealul Istrița. Sfârșitul unei zile senine permite ochiului să vadă până departe în zare acolo unde Câmpia Ploieștiului întâlnește Bărăganul Ialomiței, iar formele de relief dispar lăsând loc unei întinderi vaste de necuprins cu privirea.