Scurta plimbare prin “tundra” Buzaului

Posted by Serban Razvan in Bushcraft, Ce mai fac, ce mai zic on Sep 27th, 2010 | 0 comments

Asez atent trepiedul pentru a incadra ceea ce ma intereseaza, ridic usor ochii din aparat sa vad daca setarile pe care le-am ales se potrivesc cu ceea ce vreau sa surpind si iar cobor asupra aparatului.

Norii grosi acopera cerul in intregime iar lumina din asfintit este mult mai slaba decat ar trebui insa asta nu ma incomodeaza. Tufele de rachita se inclina usor sub adierea domoala a vantului dand dinamica dorita fotografiilor. Sunt atent si incerc s suprind cat mai mult din locurile pe unde ma plimbam cand eram un prichindel.

Din gropile in care iepurii isi ascund sfios prezenta urc catre movilele de pamant ce imi ofera perspectiva asupra peisajului, iar de aici merg intins catre albia raului unde fac poze atat in amonte cat si in aval.

Cireada de vaci a satelor din zona coboara catre rau pentru a fi adapate de seara. Vacarul imi arunca un salut sfios dar plin de politete si ma priveste nedumerit cum asez aparatul pe trepied si incep sa “trag”. Cadrele surprinse incremenesc apa si aseaza laolalta nisipul malului, apa si tufele peste care norii grosi vin sa completeze peisajul de o frumusete austera.

Micii locuitori ai zonei

Aici veneam des cand eram copii si petreceam, cateodata, aproape zi lumina pandind soparle si serpi sau scaldandu-ne in rau si asteptand sa ne uscam pe dunele de nisip. Tot aici am facut primele “arme” arcuri si sulite din rachita cu care speram sa vanam iepuri sau pasari “salbatice”. Am fost prin locurile astea in toate anotimpurile si am suportat arsita cumplita, ploaie torentiala si ninsori cu viscole, dar tot m-as intoarce aici cu fiecare ocazie.

Vizuina de iepure

Nu-i un loc deosebit pentru multi dar pentru mine prundul raului Buzau, o fasie de numai doi km intre DN10 si satele de pe marginea raului, inseamna “acasa”. Inainte de a incepe sa cutreier locurile pe care le prezint pe blog, aici era pentru mine “salbaticia” si locul meu de evadare.

Batranul corb

Strang trepiedul si merg inapoi in gropile pline de carari de iepuri si ma asez la panda. Este destul de tarziu, de acum ar trebui sa apara si vulpile caci sunt active seara, noaptea si dimineata devreme, iar aici sunt destule vulpi. Oricata rabdare as avea ploaia ce sta sa inceapa si lipsa de lumina ma forteaza sa ma retrag.

Zona este este excelenta pentru cateva proiecte de tracking (iepuri si vulpi), proiecte pe care le aveam de mai mult timp in asteptare. Datorita solului nisipos urmele de animale se pastreaza excelent, iar structura vegetatiei permite camuflarea in conditii excelente. Voi reveni in zona pentru a exersa cunostintele teoretice de tracking.

Mai trag cateva cadre, mai incerc cateva carari si vizuini in speranta ca o sa “prind” ceva, iar apoi ma retrag cu coada intre picioare pe unde am venit, singura vietate surpinsa fiind un corb. Las in urma prundul rece unde candva era locul meu de joaca si plec catre casa cu gandul la multele amintiri ce ma leaga de locul asta.

La padure prin Monteoru

Posted by Serban Razvan in Bushcraft on Jul 12th, 2010 | 2 comments

Cum duminica am ramas singur si eu si Mihai (fetele noastre muncesc iar noi lenevim ), am decis sa facem o ieseala prin padurile din Monteoru ca sa mai lingurim una alta, sa poza o vietate si, in general sa ne relaxam. Zis si facut, am pus cele necesare in masina (cateva unelte, o pelerina ca se anunta vreme ploioasa, o conserva si o supa instant), apoi am pornit catre Monteoru pana unde facem in medie cam jumatate de ora.

broscuta cafenie

Am ajuns, am parcat si am pornit pe cararile batatorite de ATV-isti (sa le dea Dumnezeu sanatate si pene la fiecare 10m) prin padurea de pe dealul Monteoru. Vremea capriciosa alungase grataragii cu care ne invatasem la intrare si totul parea de acolo: ceva mocirla, gaze viu colorate, broscute, ciripit de paserele, ce sa mai discutam, mama natura la ea acasa.

familia de fluturasi veseli

melcul gras

melcul sinucigas (vezi ciuperca otravitoare)

o radasca plimbareata

Ne-am oprit de multe ori sa pozam in stanga si in drepta pentru ca, in padure, ai ce vedea daca te uiti unde trebuie. Cararile facute de plimbaretii motorizati si batatorite de oamenii locului cu vitele lor, ne-au purtat pasii pana departe in padure, cand am decis sa parasim drumul pentru a ne afunda in desisul copacilor in cautare de loc linistit in care sa campam, poate-poate o sa vedem vre-o salbaticiune din alea de misuna pe aici din abundenta.

Cum ne-am oprit am si inceput sa gandim cu burtile, asa ca prima scoasa din geanta a fost spirtiera pe care am facut-o acum o saptamana si pe care trebuie sa o inbunatatesc dupa cum am vazut, cu ajutorul careia am fiert apa pentru supa. Dupa o cana de supa calda vedeam lumea altfel, asa ca am inceput sa mesterim care la ce avea de facut: Mihai la lingura inceputa la tura din Panatau, iar eu la o spatula ca nu aveam asa ceva si am zis sa fac una sa vedem ce iese.

Mesterim noi ce mesterim, dar ochii si urechile ne sunt atente ca poate din desisul padurii sare o ciuta, un mistret sau alt animalut care sa merite a fi pozat. Ba din cand in cand, eu fac pauze si arunc o privire cu binoclul in poienile apropiate sa vad daca in pauzele cand soarele iese din nori nu cumva vine ceva vietate la “plaja”.

Vremea isi vedea de ale ei si plimba norii pe cer storcand din cand in cand cate unul in capul nostru. Nu am avut parte de ploiae in adevaratul sens al cuvantului ci numai de “dusuri” repezi ce ajungeau la noi cu greu prin coronamentul des al copacilor. Cand s-a hotarat vremea sa ne dea pace ne-am pus pe aprins focul cu amnarul in conditii de umezeala. Mihai a folosit coaja de mesteacan (culeasa intr-o tura anterioara) pentru aprins, iar eu m-am jucat cu niste “feather sticks” si coaja de pe copacii din zona. Amandoi am avut succes si asa ca am unit focurile si am facut unul mai mare sa ne incalzim cate o conserva.

mmm! ca bine arata

genta militara cumparata de la Marius

Cu burtile pline (de data asta pe termen lung pentru ca nu mai vorbim de o supa) am mai zabovit locului mesterind ceva vreme apoi am decis sa ne ducem si mai adanc in padure sa luam niste urme de animale poate avem noroc. Nu departe de locul unde campasem am gasit o carare ce urca dealul si nu dupa multi pasi am inteles ca eram pe urmele unei ursoaice cu pui. Gramezile de urme se intretaiau haotic semn ca puii roisera in jurul mamei zbenguindu-se sub privirile atente ale acesteia. Am tinut urmele pana in creasta dealului de unde incepeau hatisuri, iar acolo ne-am oprit pentru ca nu-i un lucru inteligent sa iei ursul prin surprindere in tufis mai ales daca-i vorba de femela cu pui.

hatisul din padure

drumul de intoarcere

Am facut carare intoarsa catre poteca de motorizati (a se citi ATV-isti) si de aici catre locul unde am lasat masina la intrarea in padure. Incarcati cu energie am pornit mai apoi catre case pregatiti pentru saptamana ce avea sa urmeze.

Bushcraft Workshop la Buzau 26-27 iunie 2010

Posted by Serban Razvan in Bushcraft on Jun 7th, 2010 | 0 comments

In perioada 26-27 iunie 2010, impreuna cu prietenii de pe forumul www.bushcraft.me (fostul www.bushcraft.ro) am hotarat sa organizam un workshop in zona Panatau. Initial am propus ca zona Siriul, dar din motive obiective am ramas la cea de a doua propunere (com. Panatau).

Un rol deosebit in organizarea acestui eveniment l-a avut Marius Colac cel care a facut o tura de recunoastere si a furnizat detaliile necesare in luarea unei decizii privind locul de campare.

Astfel pentru toti cei interesati de participarea la Workshop Bushcraft Buzau, aveti mai jos informatiile necesare:

1. Scopul: schimbul de experienta si prezentarea de unelte necesare bushcraft-ului, precum si cunoasterea face to face a comunitatii de bushcraft din Romania (mai exact a unei parti din ea).

2. Data: 26-27 iunie 2010 indiferent de conditiile meteo.

3. Locatia: o zona foarte putin circulata intre satele Plaisor din comuna Panatau si Punga din comuna Cozieni. Acces: de la buzau pe DN 10 catre Brasov la km 60 se ajunge la orasul Patarlagele se traverseaza dreapta raul Buzau si se ajunge in comuna Panatau.

4. Modalitati de campare: la cort sau la tenda.

Mai multe informatii (poze din zona si harta) asa cum ni le-a furnizat Marius Colac, gasiti pe blogul lui Alex!

Primavara la padure

Posted by Serban Razvan in Bushcraft, Calatorii on Apr 20th, 2010 | 1 comment

Primavara si-a intrat in drepturi si a inceput sa coloreze padurea, sa scoata la iveala floricele multicolore, miresme dintre cele mai placute si mugurii copacilor. Este un anotimp plin de magie asa ca nu poti sta in casa.

In acest weekend am iesit la padure sa facem o plimbare printre copacii inmuguriti. Am zabovit sa pozam in stanga si in dreapta multitudinea de floricele care ieseau tantose peste iarba scurta.

Am haladuit prin padurile de pe dealurile din Monteoru pana ce ne-a lovit foamea si apoi am cautat un loc de popas. Acolo am strans iarba uscata (intr-o poienita unde ramasese de anul trecut) si am aprins un foc folosind amnarul. Inainte sa aprindem focul am curatat cu grija locul de frunzele uscate si radacinile subtiri ce ieseau din pamant, iar apoi am aprins focul si ne-am pus pe gatit.

Am pregatit niste frigarui din salamul, rosiile si ceapa pe care le aveam in bagaj. Pentru asta am cioplit doua crengute mai verzi pe care sa le folosim ca tepuse, iar apoi am trecut la prepararea bunatatilor. Am pus bucatele pe tepusa si am inceput sa le trecem pe deasupra focului. In 5-10min aveam deja masa pregatita.

Dupa ce am mancat am facut cale intoarsa, nu inainte de a cautat ceva lemn bun de cioplit in serile cat stam pe langa casa.

Utilizarea amnarului

Posted by Serban Razvan in Bushcraft on Apr 8th, 2010 | 4 comments

Aprinderea focului in natura reprezinta una din cele mai importante abilitati care trebuiesc dobandite si perfectionate in bushcraft. In zilele noastre poti sa folosesti o serie intreaga de gadgeturi pentru indeplinirea acestei sarcini, dar cel mai raspandit si cel mai utilizat este amnarul din aliaj-magneziu.

Amnar din aliaj-magneziu

Ca orice unealta si amnarul poate fi folosit corect sau incorect, iar amnarul este bun numai atunci cand persoana care il foloseste detine abilitatile necesare. Pentru a utiliza corect amnarul este foarte important sa respecti urmatoarele reguli:

1. Lama pe care o folosesti pentru scapararea amnarului (fie ca este lama cu care vine amnarul, cutitul, un fierastrau, etc.) trebuie sa formeze un unghi de aproximativ 45 grade cu bara amnarului;

2. Lama pentru scaparare o tii fixa si apesi cu ea pe amnar (pastrand unghiul de mai sus) in timp ce amnarul il tragi spre spate pentru a genera scanteile necesare. Astfel nu imprastii iasca cand scaperi;

3. Pentru a folosi cat mai multe din scanteile produse trebuie ca lama de scaparare si amnarul sa le intersectezi in punctul in care ai nevoie sa aprinzi focul (deasupra gramezii de iasca).

In utilizarea cu succes a amnarului este foarte important sa pregatesti cu atentie materialele pentru aprinderea focului (dar despre asta vom discuta alta data). Prima faza a pregatirii o reprezinta gasirea unor materiale usor inflamabile, care sa nu arda repede de care scanteile de magneziu incandescent, sa se prinda destul de usor.

Amnar intens utilizat (pe asta am facut eu scoala )

Materiale de genul asta poti gasi multe, daca le luam in calcul si pe cele sintetice, dar eu prefer sa folosesc materialele cu care natura ma aprovizioneaza, pentru ca pana la urma despre asta este vorba in bushcraft. Daca te hotarasti si tu sa utilizezi materialele ce se gasesc in natura atunci trebuie sa stii ca sunt utile: puful de trestie (din trestia uscata), coaja de mesteacan (in special cea care are tendinta sa se exfolieze singura), rasina (lichida sau in esenta lemnului), lemnele uscate aschiate in forma de pana (feather stick), iarba uscata (utila in special in sezonul de vara), anumite ciuperci ce cresc pe trunchiurile copacilor (denumite popular iasca) s.a.

Poate ca te intrebi de ce sa te chinui cu un amnar cand poti foarte usor sa scaperi un bat de chibrit sau si mai simplu sa te bucuri de o bricheta ce rezista si la apa. Avantajele utilizarii amnarului sunt multiple, iar eu nu sustin ca trebuie sa folosesti amnarul in mod constant, dar este bine sa ai abilitatile necesare si sa tii mereu la tine un amnar pentru cazurile de urgenta. Stim cu totii ca betele de chibrit, fie ele si tratate special (cu ceara in cap), pot sa fe umezeasca cu usurinta si atunci devin inutile, iar brichetele din comert bubuie de la caldura sau cand cazi pe ele, plus ca nu stii cand ramai fara gaz.

Amnarul este o unealta utila tocmai prin modul rudimentar in care este conceput, poti sa il tii in apa sa il supui unor temperaturi extreme sau sa il trantesti de la orice inaltime, mereu va ramane o bara de aliaj-magneziu gata sa produca scantei prin scaparare. Mi-a trebuit ceva timp sa invat sa folosesc amnarul si nici acum nu am pretentia ca sunt un expert, dar de cand am aceasta noua abilitate ma aventurez cu mai multa incredere in expeditiile mele.

Un scurt filmulet realizat de mine pentru a prezenta tehnica de utilizare incorecta si cea corecta a amnarului (pentru aprinderea focului am folosit coaja de mesteacan adusa dintr-o calatorie prin muntii Siriului)