Sfaturi în achiziționarea unui rucsac

Alegerea rucsacului este foarte importantă atunci când trebuie să mergi cu el în spate fie și numai pentru câteva ore. Dacă mai punem la socoteală și deplasările pe teren accidentat, atunci când centrul de greutate al corpului se modifică constant, un rucsac care să se așeze bine pe corp și în care să-ți poți organiza în mod echilibrat lucrurile este o necesitate.

De aceea atunci când îți alegi rucsacul trebuie să ții seama de câteva criterii. Primul și poate cel mai important criteriu este durata turelor pe care le faci. În funcție de asta vei alege un rucsac mai mare sau unul ai mic. Volumul unui rucsac se calculează în litri, iar în fucție de lungimea în ore /zile a turelor pe care le întreprinzi se desprind trei categorii principale de rucsacuri: rucsacul de 15 l ideal pentru turele de câteva ore – maxim o zi, rucsacul de 30 l ideal pentru turele de 2-3 zile, rucsacul de peste 60 l ideal pentru turele ce depasesc 3 zile.

Un alt criteriu important îl reprezintă volumul bagajului pe care îl cari într-o tură și numărul de persoane pentru care este folosit rucsacul. Dacă volumul bagajului poate fi ajustat prin mici trucuri organizatorice despre care vom vorbi într-un articol viitor, numărul de persoane pentru care folosești rucsacul trebuie luat automat în calcul. De exemplu eu folosesc deseori rucsacul de 30 l pentru turele de o zi atunci când facem ture „în familie” (2 persoane).

În zilele noastre a devenit foarte important spațiul de transport al obiectelor sensibile (tabletă, laptop, netbook, echipament foto, etc). Tot mai mulți oameni vor să-și care cu ei aceste gadgeturi și de aceea, în aceste cazuri, se recomandă achiziționarea unui rucsac cu compartiment special de depozitare și transport, prevăzut cu material de absorbție a șocurilor. Eu nu obișnuiesc să car astfel de gadgeturi nu pentru că nu le consider utile ci strict din comoditate.

Sistemul de distribuire a greutății și metodele de reglare ale acestuia sunt o componentă importantă a unui rucsac, folosindu-ne de acest sistem putem distribui greutate rucsacului în mod egal atât pe omoplați cât și pe coapse. În cazul rucsacurilor ieftine acest sistem este o imitație de proastă calitate a unui sistem eficient, de aceea se recomandă achiziționarea unui rucsac al cărui raport calitate preț să fie peste medie.

Materialul din care este confecționat rucsacul trebuie să fie unul rezistent, de preferat CORDURA, deseori vei fi nevoit să traversezi locuri cu vegetație deasă caz în care materiale normale riscă să se agațe sau să se rupă. Pe sub acest material ar fi bine să fie aplicată o membrană impermeabilă care să protejeze în cazul ploilor ușoare, iar fermoarele să fie YKK (fermoar impermeabil). Suplimentar este recomandat să-ți achiziționezi o husă de protecție pe care să o folosești la nevoie aplicând-o peste rucsac pentru a proteja lucrurile din interior în cazul ploilor sau a ninsorilor puternice.

Îchei cu speranța că informațiile de mai sus vă vor fi utile, dar vă invit pe voi să completați lista reccomandărilor mele cu alte sugestii.

Bucuria de a călători prin natură

În vara lui 2011 o echipă formată din mai mulți artiști a plecat într-o expediție în John Muir Trail, parcurgând mai bine de 350 km. Toată această expediție a fost mai apoi redată cum au știut ei mai bine (și judecând după filmul de prezentare se pare că au știut foarte bine), prin expoziții de pictură și fotografie precum și prezentări video.

Am urmărit filmulețul de mai sus de câteva ori la rând și tot nu mă satur de el, atât de simplu și natural a fost redată în numai câteva cadre întreaga expediție încât, pentru câteva momente, ai impresia că ești acolo.

Scurt despre Creasta Păltinenilor

Ieri mă văitam ca lucrez de ceva vreme, fără prea mare succes, la un articol despre cea mai recentă tura, cea de anul acesta, o tură pe Creasta Păltinenilor. Cum nu pare să fie timp prea curând pentru a finaliza articolul și nici nu doresc să trec peste această tură fără a-i acorda importanța cuvenită, căci vă rog să mă credeți că merită atenție, voi continua prin a înșira câteva impresii fără a intra prea mult în detalii.

Situată în apropiere de Nehoiu zona poate să fie cunoscută celor ce au parcus drumul de la Buzău la Brașov pe acolo pentru o porțiune ce se vede din șosea, un loc în care râul Buzău trece prin imediata vecinătate a unui abrupt și spectaculos perete de gresii pe coama căriua se agață brazi vânjoși și altă vegetație prietenă cu stânca. De aolo și încă vre-o câțiva km în amonte se întinde Creasta Păltinenilor.

La vremea când am făcut această tură codul ba roșu, ba portocaliu era pe sfârșite iar drumul aproape practicabil. Cu toate că se circula greu am ajuns relativ devreme la destinație și am pornit pe traseul nemarcat, dar bine cunoscut de companionul meu, însoțind râul o bună bucată lucru ce ne-a dat posibilitatea să vedem și câteva lișite ba mai mult și o lebădă căutându-și hrană printre sloiurile de gheață de pe râu.

Am urcat panta abruptă până în creastă iar urcușul ne-a sleit de puteri fiind prima tură după „porc” (așa numim noi prima tură de după sărbătorile de iarnă). Efortul a meritat însă pentru că din creasta aveam priveliști ca cea din fotografia de mai sus, cu sate înșirate la poale și coșuri fumegând, un peisaj pastoral desprins parcă dintr-un tablou.

Creasta este destul de spectaculoasă având stâncăraie și săritori ce nu pot fi observate de jos datorită vegetației, cu locuri de belvedere și zone puțin umblate. Am mers prin zăpada până la brâu, în unele zone, și am hălăduit timp de câteva ceasuri oprindu-ne doar pentru fotografii și o bine meritată masă la ascunzișul unei stânci unde ninsoare ce cădea necontenit nu ne putea intra în conserve.

La capătul crestei se întinde o poiana loc din care am decis și noi că ar fi cazul să coborâm căci deja stratul de zăpadă creștea considerabil și riscam să ne trezim că se închide drumul din nou. Așa că am pornit la vale admirând câteva căprioare ce săreau țanțoșe la distanță sigură de noi. Ultima parte a drumului ne-a purtat prin livezile gospodarilor iar mai apoi pe două ulițe înguste. În final am trecut puntea pe care venisem și de aici la mașină am ajuns în câteva minute obosiți dar mulțumiți de tura ce tocmai luase sfârșit.

Nu-i timp

De când am făcut fotografia asta au trecut trei săptămâni și mai bine, iar de atunci nu am mai pus mâna pe aparatul foto, ba mai mult nu am mai ieșit din casă. Începutul ăsta de an, la fel ca sfârșitul anului trecut, au fost destul de aglomerate iar micile mele „aventuri” și-au făcut cu greu loc în program, dovadă că anul ăsta am apucat să fac o singură tură și de atunci mă tot chinui să scriu un jurnal al turei respective.

Pana de curent un inamic de temut

Mersul pe munte este o experiență de viață. Urcușul obositor, adâncurile pădurilor neumblate, sau crestele abrupte nu sunt adevărata provocare, ci călătoria fiecăruia în adâncul sufletului. Muntele sculptează personalitatea la fel cum vremea potrivnică sau apele repezi au sculptat muntele. Iar dacă ar fi să recunosc că m-am temut de ceva pe munte atunci ar trebui să recunosc că m-am temut de furtună.

Fie vară, fie iarnă furtuna este cel mai de temut adversar, iar cel ce se teme de vietăți, ori de abrupturi greșește căci furtuna este cel mai des întâlnit pericol. Iar dacă tot am adus vorba de furtună mă tem și acasă de aceasta, căci am avut în trecut probleme cu penele de curent și fluctuații de tensiune în timpul furtunilor. Cea mai rea din toate căderile de tensiune prin care am trecut a reușist să-mi „prăjească” un hard disk cu o multitudine de fotografii pe el.

De atunci alături de computerul meu stă un UPS  / APC cu misiunea clară să mă apere de orice pană/ fluctuație de tensiune. Atunci când am achiziționat acest UPS am căutat cu atenție și am căutat să mă documentez, deoarece după ce pierzi amintiri dragi cauți soluții de backup sau vorba românului „când te frigi cu ciorbă suflii și în iaurt”.

După ce am trecut pe la mai multe magazine online în căutarea de informații (pentru că la început nu știam nimic de UPS-uri), am ajuns la azerty.ro pe pagina dedicată acestor dispozitive. Dacă până aici toate dispozitivele pe care le găseam la alte magazine îmi semănau cu niște baterii de mașină, oamenii ăștia au reușit să mă lămurească cu filmulețele lor la ce folosește un UPS, cum poate el să mă ajute și car este rolul său în întreg ansamblul.

De când alături de desktop-ul meu stă un UPS (plus alte câteva măsuri de backup) amintirile mele din turele pe munte sunt în siguranță și indiferent de intensitatea furtunilor sau de durata penelor /fluctuațiilor de curent nu mă mai tem de pierderi de date.

Articol publicitar!