Nu era batran numai ca-si intinses cracile prea mult si a trebuit curatat toamna trecuta, asa cum se face cu mai toti pomii fructiferi. Visinul ala mai gros de la jumatatea curtii, caci despre el e vorba, a fost darnic si mi-a dat si mie o creanga din lemnul lui zdravan ca sa am din ce-i ciopli Cristinei o lingura, ca doar apucasem sa-i promit de vre-o saptamana.
Week end-ul asta am fost pe la Naieni sa curatam curtea pe acolo si cu ocazia asta m-am putut bucura de primii pomi in floare de anul acesta (un mar si doi caisi), dar am gasit si niste lemn bun de cioplit din cracile ramase de toamna trecuta.
Lemnul de vinsin in care am cioplit era unul semi-uscat si destul de “ascultator”. Cu ocazia asta am putut sa folosesc cutitul Mora Hook recent achizitionat, dar si toporul confectionat de mine.
Dupa am dat lemnului o forma acceptabila cu toporul, am inceput sa umblu la detalii cu Clipper-ul de la Mora si am tot finisat pana ce am ajuns la forma dorita. Cupa a fost joaca de copii cu Mora Hook, iar mai apoi am tot dat pe lemn cu panza abraziva de granulatie mare, asta ca sa capete finetea aia placuta la atingere.
Cand am ajuns la rezultatul dorit a mai ramas numai de tratat lemnul, lucru usor daca ii dai doua straturi de ulei alimentar cu gandul ca vei reveni in timp sa o mai tratezi. Cand a fost gata si ultima parte i-am dat Cristinei o lingura numai buna de folosit la supe si ciorbe (asta pentru ca are cupa destul de adanca), iar ea a si pus lingura la treaba ca am avut supa la pranz.
Inca de cand mesteream la lingura am decis sa-i las o bucata de coaja pe maner, asta ca sa-i dea un aspect mai rustic, plus ca mirosul lemnului de visin este unul placut si se simte, mai cu seama, spre coaja.
Tot de cand stateam si mesteream m-am gandit ca tare bine ii va sta lingurii asteia langa strachina si ulcica de pamant pe care le-am cumparat de la mesterii olari din partile Moldovei cand am fost intr-o tura in Ceahlau acum vre-un an de zile si iata c-am avut dreptate.
Sa auzim de bine!
Cand am fost ultima data in Ciucas, am plecat de acolo cu o bucata dintr-o creanga de fag, creanga ce statea in zapada, dar nu de prea mult timp pentru ca era uscata, dar nu incepuse sa putrezeasca.
Ajuns acasa am curatat lemnul de coaja si l-am taiat in bucati cu care sa pot lucra, apoi l-am lasat sa se evapore umezeala din el. Nu stiam ce vreau sa cioplesc asa ca a trecut ceva timp pana ce am inceput sa-i dau o forma.
Am hotarat sa fac o lingura cu coada mica pe care sa o folosesc cand ies cu cortul (pentru a mesteca in supe, ceaiuri, etc.). Nu am mai facut asa ceva pana acum si nici nu prea aveam idee ce presupune cioplirea unei linguri dar am zis ca o sa invat eu din mers.
Singura unealta de care m-am folosit a fost cutitul de la Mora, iar la fineturi am umblat cu panza abraziva. Cand am fost multumit de forma am dat cu ulei alimentar pe lemn pentru a-l proteja in viitor.
La sfarsit am impletit o sfoara din trei fire pe care am prins-o de coada lingurii, asta pentru a avea de ce sa agat lingura cand nu o folosesc.
Pentru ca sunt la prima tentativa de acest gen, astept parerea ta, asa ca nu ma menaja
!
Cu doua zile inainte de Martisor am dat o fuga in Ciucas in speranta ca vom reusi sa vedem peisajae care ne-au scapat de cate ori am trecut pe acolo. Greu se lasa vazut batranul Ciucas, indiferent de anotimpul in care il vizitezi isi pastreaza valul de ceata.
Am pornit la drum din Pasul Bratocea (1263m) cu destinatia Vf. Ciucas (1954m), dar vremea rea ne-a stricat socotelile si a trebuit sa ne recunoastem invinsi la un moment dat. Traseul asta il mai facusem odata in toamna asa ca stiam drumul, altfel nu am fi reusit sa intuim pe unde este marcajul si asta datorita cetii dense.
Desi ne desparteau numai doua zile de primavara calendaristica muntele nu tine seama de asta si ne asteapta cu zapada de doi metrii pe alocuri. Zapada mare si afanata ne ingreuneaza foarte mult deplasarea (nu am avut nici schiuri nici rachete de zapada). Am parcurs aceiasi distanta ca si toamna trecute intr-un interval de timp de doua sau trei ori mai mare.
Cum pe zapada nimic nu se deplaseaza fara sa lase urme am reusit sa vad o multime de carari lasate de animale (lupi, iepuri, vulpi).
Natura se trezeste si ea la viata incet incet, iar tu vei observa asta daca stai sa cauti pe sub mormanele de zapada sau prin tufisurile inghetate.
Am profitat de intoarecerea facuta pentru a studia zona, pentru a face fotografii si pentru a remarca unele lucruri utile in bushcraft. Astfel am observat niste adaposturi naturale formate la baza copacilor, adaposturi formate prin caderea zapezii si viscolirea ei.
La cererea lui Marius Colac o sa fac niste precizari cu privire la echipamentul folosit si traseul ales. Traseul porneste din Pasul Bratocea (1263m) si merge pe dunga rosie pana pe vf. Ciucas (1954m).
Ca si echipament trabuie sa aveti obligatoriu ghete si parazapezi, geaca groasa, pantaloni impermeabili. In bagaj este obligatoriu sa puneti niste sosete uscate, un tricou si poate o pereche de pantaloni, restul ramane la aprecierea fiecaruia.