Prima tura din 2010: Diham – Poiana Izvoarelor

Posted by Serban Razvan in Calatorii on Jan 28th, 2010 | 4 comments

Cu tot programul incarcat din ultima vreme am gasit, in cele din urma, o zi sa merg la munte. Pana in ultimul moment stiam ca trebuie sa lucrez sambata, dar “s-a schimbat modificarea” si a trebuit sa fiu la birou duminica asa ca am profitat din plin si am dat sfoara in tara ca se merge la munte.

Lumea ocupata, fiecare cu probleme urgente si treburi de facut asa ca din lista lunga de invitati am ramas numai cu Mihai (lucru bun pentru ca imi plac turele cu putini oameni). Si pentru ca am ramas numai noi stabilim rapid unde mergem si ce avem de facut pentru dimineata urmatoare. Alegem zona Diham pentru traseele usoare si cantitatea insemnata de zapada.

Zis si facut! Ma trezesc sambata dimineata la cinci si imi fac in graba bagajul, fierb un litru de ceai si ma pun pe drum. Trec pe la Mihai il imbarc si pe el, apoi o pornim catre Busteni. Nici nu iesim bine din Buzau ca se pune pe ninsoare intro zona unde nu ai vrea sa se aseze prea multa cand stii ca trebuie sa te intorci tot pe acolo (DN1 Buzau-Ploiesti).

Tot drumul am fost insotiti de o excorta de fulgi, cand mai mari cand mai mici, care zburdau jucausi in jurul masinii. Cu toate astea drumul a fost fara probleme, traficul intens si utilajele de dezapezire topind imediat zapada depusa.

Am ajuns la Gura Diham pe la ora noua fara ceva, ora la care termometrul din bordul masinii indica -15 grade C. Ne punem repede pe echipat si intram in traseu. Zapada afanata pe alocuri si porcul mancat de la ultima tura si pana acum incep repede sa-si spuna cuvantul. Desi traseul nu este deloc unul greu, in prima ora a scos untul din noi.

Parcurgm o buna parte din traseu si hotaram sa facem o pauza de masa (nu ca am fi mers extraordinar de mult, dar efortul depus si faptul ca nu mancasem de dimineata ne-a lasat fara energie). Scoatem merindele, curatam de zapada un bustean si ne punem pe mancat. Ce sa vrei mai mult de la viata? Aer curat de munte, ger numai cat sa piste din tine (asta sa simti ca traiesti), merinde mesterite pe langa casa si o gura de tuica racita la gheata ca sa-ti puna sangele in miscare (cand spun o gura chiar sa fie o gura ca altfel o sa te gaseasca salvamontul la primavara).

Mancam, filosofam putin pe teme alese si ne punem pe mers iarasi. Nu dupa mult timp ajungem la cabana Diham. Aici lume multa, galagie ca in gara de nord si mese ocupate. N-aveai unde sa bei un ceai, asa ca bem unul din rezerva proprie si pornim catre Poiana Izvoarelor.

Intre cele doua cabane trecem prin tunelul brazilor incarcati de zapada, trecem printr-o scurta portiune de platou si apoi ajungem la destinatie. La Poiana Izvoarelor loc cat cuprinde. Aici ne rasfatam. Incepem strategic cu cafeaua la care visasem de dimineata, continuam cu o portie de cartofi prajiti asortati cu un snitel de pui si incheiem cu un ceai din acela bun de iti bucura sufletul.

Si cum calatorului ii sta bine cu drumul ne punem in miscare, nu mai inainte de a face cateva poze in zona. Pe drum ne abatem sa vedem urme de animale prin zapada (erau multe urme de mistret, cateva de vulpe si alte cateva urme de nu le recunosc), sa cautam niste iasca prin copaci (dar nu am gasit din aia buna) si evident sa facem poze.

Pe la ora patru dupa amiaza ne-am intors la masina si am pornit catre casa, obositi si relaxati in acelasi timp. Pe la sapte eram in Buzau drumul fiind curat si fara probleme, asa cum ne asteptam.

De la intoarcere si pana acum ma lupt cu o tentativa de guturai, dobandit probabil de la apa inghetata si zapaba consumata pe munte (mi-a inghetat apa in rucsac si a trebuit sa beau ce am putut topi in termos).

[Vezi albumul turei]

Traseu: Gura Diham – Cabana Diham (Triunghi Albastru); Cabana Diham – Poiana Izvoarelor – Gura Diham (Punct Rosu + Cruce Albastra + Dunga Rosie); [Descarca harta]

Jucarii noi de la arcuri-cutite.ro

Posted by Serban Razvan in Bushcraft on Jan 27th, 2010 | 5 comments

Ieri am primit noile jucarii de la www.arcuri-cutite.ro, insa nu am avut timp sa le folosesc inca. De mult timp stateam cu ochii pe cutitul de la Mora, dar pentru o buna perioada nu a fost disponibil in stoc.

Imediat ce a devenit disponibil am plasat comanda si in doua zile era deja la mine.

Mora Clipper

Desi arata ca un cutit de bucatarie chinezesc, nu va lasati inselati de forma. Lama din otel tratat special si atat de ascutita incat te poti epila cu ea, precum si manerul cauciucat, fac din acest model unul ideal pentru activitati outdoor.

Al doilea produs este un fierastrau pliabil de la Meyerco, fierastrau achizitionat, in special, datorita pretului (motivul secundar este ca venea cu tot cu husa).

Fierastrau Meyerco

Fierastraul face treaba buna in cazul excursiilor ce se intind pe mai multe zile, atunci cand ai nevoie de lemne de foc sau lemne pentru constructia adapostului. Principalele calitati sunt greutatea redusa (ajuta in cazul transportului) si lama autoblocanta in doua pozitii (reduce riscul de accidente).

Un semn ca mai traiesc

Posted by Serban Razvan in Ce mai fac, ce mai zic on Jan 18th, 2010 | 0 comments

Si uite asa incet, incet am trecut si in 2010 caci vremea isi vede de ale ei si nu se impiedica de crize economice, pandemii, razboaie sau alte chestii trecatoare.

In ultima vreme eu am fost destul de ocupat si cu greu mi-am gasit putin timp pentru mine, iar pentru ture pe munte si articole pe blog nici ca am avut de unde fura vre-o zi. Asa ca, acum cand am cateva clipe de ragaz, am zis sa consemnez una alta sa ramana scrise (nu de alta dar nu stii cand te lasa memoria).

Sa consemnam in ordine zic! Pe la sfarsit de 2009 am dat o tura pe la munte chiar in mijloc de cod galben de ninsoare, dar nu-s prea multe de povestit de acolo pentru ca zapada mare si ora tarzie la care am intrat in traseu nu ne-au permis sa facem nici jumate din acesta.

Dupa ce am studiat noi vre-o doua saptamani treaba si am supus la vot si am decis atunci sa mergem pe la Cheia si de aici sa urcam spre Saua Zaganu – Gropsoarele (1883m) – La Rascruce (1805m) si de acolo sa coboram pe la Muntele Rosu (1765m) inapoi in statiune.

Dar cum socoteala de acasa nu bate cu aia de pe munte (mai ales pe vreme de cod galben), a trebuit sa ne recunoastem invisi si sa coboram cam de pe la 1800m. Una peste alta, oricat as vrea eu sa infloresc si sa povestesc, nu am poze si nici prea multe de zis despre tura asta (poze nu am pentru ca lumina nu ne-a permis sa facem prea multe, pe cer a stat mai tot timpul un nor gri).

Dupa tura a urmat un Craciun linistit in familie, ocazie cu care am primit de la Cristina un trepied cu ajutorul caruia sper sa fac poze cat mai reusite, iar de la mine am primit un briceag Victorinox si o carte pe care o comandasem cu cateva saptamani inainte.

Dupa Craciun a venit in mod natural revelionul si apoi un nou an care a inceput in forta cu muta munca.

Pana la noi consemnari sa auzim de bine!