O tura si o furtuna in Piatra Mare

Posted by admin in Calatorii on sep 9th, 2009 | 1 comment

Dupa o scurta plimbare de numai doua zile in Moldova, am pornit-o catre Brasov cu destinatia Dambul Morii si de aici tura catre vf. Piatra Mare.

Previziunile meteorologice erau sumbre pentru ziua in care am plecat, dar asta nu ne-a impiedicat sa ne aventuram pe munte. Avertismentul de cod galben parea total neintemeiat. De unde nori si vant puternic? Pe cer trona un soare bine “rumenit”, iar adierea usoara a vantului te imbia la mers.

Am hotarat sa facem traseul circuit. Sa pornim de la Dambul Morii si sa coboram pe la cascada Tamina prin Timisul de Sus, asa ca am last o masina la capatul drumului forestier pe unde trebuia sa coboram, iar cu cealalta am facut doua drumuri pana la locul din care porneam catre Canionul Sapte Scari.

Nu am stat prea mult pe ganduri. Ne-am echipat si am pornit la drum constienti ca va fi un traseu lung si solicitant. Padurea primitoare lasa sa treaca printre copaci razele soarelui pentru a lumina cararile umbrite. Roua de dimineata se prelinsese de pe iarba pe pietre, facandu-le astfel alunecoase. Mirosul de rasina si aerul de munte iti inundau plamanii oxigenandu-ti creierul  si facandu-te sa bubulci ochii ca sa observi frumusetile din jur.

Dupa doua ore de mers si pauze pentru fotografie am ajuns la Canionul Sapte Scari. Canionul este situat in partea central-vestica a Muntilor Piatra Mare la o altitudine medie de 980m, nu departe de Valea Timisului pe Paraul Sapte Scari afluent de stanga al Vaii Sipoaie. Canionul are o lungime de 160m si o diferenta de nivel de 58m. Prima treapta a cascadei, de jos in sus, are o inaltime de 8m, urmata de alte 6 trepte, cea mai mare avand peste 35m inaltime.

Trecerea prin canion ne-a fost incetinita de o ceata de prichindei carati in excursie de doi profesori temerari (usor inconstienti), care urcau fiecare copil cu ajutorul unui ham pentru mai multa siguranta. Ne-am asteptat linistiti randul si cand a fost momentul am urcat depasind micii excursionisti si vazandu-ne de drum.

Dupa inca aproximativ doua ore am iesit in platou si de aici la Cabana Piatra Mare unde am facut un popas pentru a manca din merindele pe care le-am carat si a bea un ceai la cabana. Cabana Piatra Mare a fost reconstruita in numeroase randuri, actuala cabana fiind ridicata in 2003 de E.K.E. Sacele. Prima Cabana Piatra Mare a fost construita de S.K.V. (Siebenburgischer Karpaten Verein – Clubul carpatin al Transilvaniei) în 1884, fiind inaugurata oficial în iulie 1885. Aceasta fost distrusa de un incendiu în 1908.  In 1910 se ridica a doua cabana de catre E.K.E. (Erdelyreszi Karpat Egyesulet – Clubul carpatin al Transilvaniei), aceasta impartasind aceeasi soarta, disparand intr-un incendiu in 1916. Patru ani mai tarziu cabana este refacuta de catre Societatea turistica din Brasov (B.T.E. – Brasoi Turista Egyesulet, infiintata in 1927 si avand drept scop sustinerea turismului in masivul Piatra Mare). In 1991 cabana este mistuita de un incendiu.

Dupa ceaiul de plante cu care ne-am rasfatat la cabana am pornit catre va. Drumul de la cabana pana pe varf dureaza aproximativ a jumatate de ora, dar peisajele spectaculoase te tin din drum pentru a le admira. Cand am ajuns pe creasta am observat norii negrii ce se adunau din toate directiile, intr-adevar se pregatea de cod galben.

Am facut poza de grup pe varf dupa care, in timp ce eu si un alt coleg am zabovit pentru inca vre-o cateva poze, restul grupului a pornit in graba catre padure urmand sa-i ajungem si noi din urma. Exact la intrare in padure a inceput ruperea de nori. Ne-am echipat de ploaie in graba si am pornit la drum iarasi.

In vazduh rasunau tunete asurzitoare, iar cerul plumburiu era luminat din cand in cand de fulgere puternice. In scurt timp traseul a devenit un rau de mocirla facand foarte grea deplasarea. Pe alocuri pietrele ude solicitau atentie sporita, orice pas gresit putand insemna o glezna luxata. Desi ne inchisesem telefoanele si pusesem la adapost orice metal care putea atrage trasnetul inca ne mai faceam griji in privinta acestuia.

Ne deplasam in sir indian cand, la numai 5-6 m in fata noastra, un copac a fost trasnit cazand din el o creanga, iar un arc electric “rupt” din fulger a lovit pamantul la 3 m in fata noastra. Cu totii am tras o sperietura pe cinste, am grabit pasul si am inceput sa evitam locurile descoperite mergand cat mai mult posibil pe la umbra copacilor, multumind lui Dumnezeu ca furtuna nu ne-a prins pe creasta. Era pentru prima data in viata cand vedeam asa ceva in realitate, eram speriat si uimit in acelasi timp.

Cu cat am coborat mai mult cu atat furtuna ramanea in urma, iar tunetele se auzeau in departare, asta linistindu-ne putin dar nu in totalitate. Ajunsi la masini am rasuflat usurati ca am trecut pe langa o tragedie, drumul pana la Buzau permitandu-ne sa ne calmam in totalitate.

[vezi albumul turei]

Pana la realizarea acestui articol am facut acest slide: