O tura esuata in cheile Tisitei

Posted by Serban Razvan in Calatorii on Jul 14th, 2009 | 0 comments

Urmatoarea pe lista turelor era Cheile Tisitei, un superb parc natural in muntii Vrancei, o zona cu un peisaj spectaculos si totodata o rezervatie pentru carnivore mari.

Am discutat cu o parte din “haita” si am stabilit sa ne intalnim duminica la ora sase dimineata pentru a fi la destinatie la ora opt,  unde trebuia sa ne intalnim cu cei care s-au cazat acolo cu o zi inainte.

Zis si facut! Ne-am pregatit bagajele, ne-am pus frontale si lanterne pentru ca traseul urma sa fie “lung” deoarece erau multe de fotografiat, si nu in ultimul rand ne-am pregatit sa infruntam codul galben de ploaie prognozat de meteorologi de aproape o saptamana.

Am plecat din Buzau, asa cum discutasem, la ora sase. Tot drumul de la Buzau la Lepsa (statiunea din care se porneste pe chei) a plouat, dar speranta nu ne-a parasit si nici nu ne-a descurajat.

Datorita ploii si unei mici incurcaturi pe drum am ajuns la destinatie pe la ora noua, intalnindu-ne aici cu restul gastii. Pentru ca ploaia se intetise si nu puteam sa incepem traseul am hotarat sa bem un ceai si sa ne punem pe asteptat, urmand sa pornim la drum cand ploaia se mai domoleste.

Dupa aproximativ o ora minunea s-a intamplat! Nu, nu s-a oprit ploaia ci ne-am hotarat sa pornim la drum pe ploaie. Ajunsi la intrarea in chei am gasit zarva mare, politie si jandarmi, deoarece un grup de turisti se ratacise si dormise pe munte in noaptea aceea. In cele din urma jandarmii i-au gasit si i-au adus in siguranta.

Cand am pornit pe traseu am primit avertizari de la politie si jandarmeria montana sa fim atenti ca drumul a fost rupt de apa la aproximativ 1km de la intrare si ca nu este recomandata trecerea acestuia.

Intr-adevar la aproximativ 1km de la porti raul Tisita rupsese drumul si facea imposibila trecerea acestuia fara eforturi, asa ca am decis sa ne intoarcem si sa revenim pe traseu cand ne va permite vremea.

Dupa ce ne-am schimbat hainele ude si am mancat am mers sa vedem cascada Putna, pentru ca o parte a grupului nu ajunsese pe acolo pana atunci. Aici mirare pentru mine care fotografiasem cascada cu putin timp in urma: nu mai era cascada! In locul ei un suvoi de apa ce curgea salbatec strangea toate peturile din munti transformand baza cascadei intr-o groapa de gunoi.

Dupa ce am facut cateva poze pe la cascada am pornit spre Slobozia pentru a vizita cafeneaua nou deschisa a unui fost coleg, asta pentru ca tot pornisem de acasa!

Omul potrivit la locul potrivit

Posted by Serban Razvan in Foto on Jul 9th, 2009 | 3 comments

Cele mai frumoase fotografii (in opinia mea) sunt instantaneele. O raza de lumina, o intamplare deosebita sau mama natura pot transforma un peisaj anost si lipsit de culoare intr-un colt de rai.

Mai jos am postat doua fotografii facute pe acest principiu, mai multe va las pe voi sa comentati…

Amintiri despre Penteleu

Posted by Serban Razvan in Calatorii on Jul 3rd, 2009 | 2 comments

Stau in birou si privesc lung spre monitor gandind la ce as putea sa fac cat timp graficianul creaza un layout pentru un pliant pe care trebuie sa il aprob.

Ora tarzie ma face sa gandesc aievea la excursia de acum o saptamana pe care am facut-o pe varful Penteleu. A fost mai degraba o mini-excursie deoarece foarte mare parte din drumul forestier am parcurs-o cu masinile (din care este mare mirare ca a mai ramas ceva).

Am parasit masinile la aproximativ 1km de Stana Cernatului si am continuat drumul pe jos. Ploaia cazut in zilele anterioare a transformat portiunea de drum de unde am lasat masina pana la stana, precum si drumul ce ocoleste stana, intr-o adevarata mlastina, trebuid adesea sa ocolim pe langa (prin tufe de urzici ).

Drumul a devenit cu adevarat interesant dupa ce am trecut de stana si a inceput urcusul spre statia meteo. Fiind prima tura dupa doua luni de zile oboseala si-a spus cuvantul, dar cu toate astea am putut admira salbaticia muntilor si frumusetea peisajului.

Ne-am oprit pentru un popas la statia meteo unde am si mancat (a se intelege ca am stat la masa de afara si am mancat ce aveam prin bagaje), dupa care am continuat urcusul spre varf.

Odata ajunsi pe crestetul batranului Penteleu un nor negru ne-a impresurat iar vantul a inceput sa ne biciue dojenindu-ne ca nu am ascultat de prognoza meteo si ne-am incapatanat sa urcam. Cu toate acestea muntele a fost indulgent cu noi ploaia incepand cand eram in masini si trecusem de drumul forestier.

Pentru cei care sunt interesati sa urce pe Vf. Penteleu si au ajuns aici din motoarele de cautare, va pun la dispozitie resursele din care m-am inspirat si eu pana sa urc, deoarece sunt deficitar la capitolul explicatii tehnice si de folos. Informatii utile am gasit pe blogul lui Alexandru Matei precum si in jurnalele de pe carpati.org