Cu doua zile inainte de Martisor am dat o fuga in Ciucas in speranta ca vom reusi sa vedem peisajae care ne-au scapat de cate ori am trecut pe acolo. Greu se lasa vazut batranul Ciucas, indiferent de anotimpul in care il vizitezi isi pastreaza valul de ceata.
Am pornit la drum din Pasul Bratocea (1263m) cu destinatia Vf. Ciucas (1954m), dar vremea rea ne-a stricat socotelile si a trebuit sa ne recunoastem invinsi la un moment dat. Traseul asta il mai facusem odata in toamna asa ca stiam drumul, altfel nu am fi reusit sa intuim pe unde este marcajul si asta datorita cetii dense.
Desi ne desparteau numai doua zile de primavara calendaristica muntele nu tine seama de asta si ne asteapta cu zapada de doi metrii pe alocuri. Zapada mare si afanata ne ingreuneaza foarte mult deplasarea (nu am avut nici schiuri nici rachete de zapada). Am parcurs aceiasi distanta ca si toamna trecute intr-un interval de timp de doua sau trei ori mai mare.
Cum pe zapada nimic nu se deplaseaza fara sa lase urme am reusit sa vad o multime de carari lasate de animale (lupi, iepuri, vulpi).
Natura se trezeste si ea la viata incet incet, iar tu vei observa asta daca stai sa cauti pe sub mormanele de zapada sau prin tufisurile inghetate.
Am profitat de intoarecerea facuta pentru a studia zona, pentru a face fotografii si pentru a remarca unele lucruri utile in bushcraft. Astfel am observat niste adaposturi naturale formate la baza copacilor, adaposturi formate prin caderea zapezii si viscolirea ei.
La cererea lui Marius Colac o sa fac niste precizari cu privire la echipamentul folosit si traseul ales. Traseul porneste din Pasul Bratocea (1263m) si merge pe dunga rosie pana pe vf. Ciucas (1954m).
Ca si echipament trabuie sa aveti obligatoriu ghete si parazapezi, geaca groasa, pantaloni impermeabili. In bagaj este obligatoriu sa puneti niste sosete uscate, un tricou si poate o pereche de pantaloni, restul ramane la aprecierea fiecaruia.
Vantul batea naprasnic fara a raspandi insa ceata groasa ce facea invizibil peisajul. Trecusem de Saua Tiglai (1745m) si ne indreptam catre varf (Vf. Ciucas 1954m). Partea stanga ne era flancata de stanci, imblanzind parca 
Am pornit pe traseul de intoarcere. Imediat dupa ce am trecut de bifurcatia din Saua Tiglai si am pornit catre Turnul Goliat ceata a inceput sa se risipeasca, permitandu-ne sa vedem in jur. Ne-am oprit sa fotografiem stanca numita Turnul Goliat si am mers mai departe catre Saua Tesla (1347m). Odata ajunsi aici ceata era doar o amintire. In spate lasam Ciucasul cu creasta acoperita inca de ceturi, iar in fata vedeam padurile garbovite de greutatea toamnei.
Poposim jumatate de ora intr-o poiana pentru a ne odihni si a fotografia fiecare ce considera ca merita “luat” ca amintire. Tot aici am scos harta si am inceput sa estimam cat mai avem de mers si cat timp ne-ar trebui sa parcurgem distanta ramasa. Drumul din locul de popas catre Poiana Tesla a fost relativ scurt, iar din poiana am coborat intr-o padure de foioase ale carei culori pareau opera unui pictor.
La fiecare pas aparea cate un subiect de fotografiat: o ciuperca, o frunza ciudata, un copac incarcat cu frunze rosii si verzi, totul era magic cu peisaje decupate parca din povestile copilariei. Am facut pauze lungi prin tufisurile de pe marginea cararii incercand sa cuprind cu aparatul ceea ce vedeam cu ochi, dar m-am multumit in cele din urma cu amintirea locurilor si cateva fotografii.
