Si daca in postul trecut vorbeam despre natura umana si despre omul care isi doreste mereu altceva, revin obsesiv si intreb: ce doresti sa iti doresti?
Daca pana pe la 18 anisori majoritatea ne-am dorit sa calatorim, sa vedem lumea sau sa ajungem vedete rock, dupa varsata asta lucrurile se schimba si devin serioase (din nefericire).
Si cand lucrurile devin serioase ne mai raman putine bucuriii. Nici vorba de independenta, nici vorba de calatorii, asa ca trebuie sa ne multumim cu lucrurile simple. Mie, spre exemplu, imi place sa ma bucur de cafeaua de la ora sapte dimineata, imi place sa citesc cateva pagini dintr-o carte seara si imi place sa ma plimb noaptea prin oras (mai exact spre dimineata cand este gol).
Am invatat din experienta ca bucuria sta in lucrurile simple si ca atunci cand iti doresti ceva usor de realizat esti mai fericit, asa ca eu imi doresc sa imi doresc aceleasi lucruri ca si pana acum. Voi ce va doriti sa va doriti?
Omul nu este o fiinta si nu capacitatea de a discerne il diferentiaza de animal. Omul este acea entitate capabila sa isi doreasca mereu altceva.
Nimic din ceea ce avem, sau ajungem sa avem, nu ne ajunge. Am facut acest experiment pe cobaiul din mine si am concluzionat ca nici o suma de bani nu este suficienta, nici un gadget nu ma multumeste pe deplin si nici o unealta nu este cea buna.
Prin natura lui omul este malefic. De ce spun asta? Simplu, pentru ca de fiecare data trebuie sa facem eforturi pentru a ne abtine. Sa luam exemplul cafelei, cu totii bem cafea si incepem sa facem asta in mod natural cu cate o cescuta de dimineata, ajungand sa bem in cantitati industriale. Dar ce se intampla atunci cand trebuie sa ne lasam? Pai trebuie sa facem eforturi, trebuie sa ne abtinem si sa tragem de noi, nici vorba de naturaletea cu care am inceput, nici vorba de usurinta cu care am exagerat.
Concluzia exemplului de mai sus este simpla: facem cu usurinta si naturalete lucrurile daunatoare (bem cafea, bem alcool, fumam, ne drogam), dar cu greu putem sa renuntam la ele sau sa facem un gest bun (cand ai plantat ultima data un copac, sau ai facut un gest bun fara sa tragi de tine?)
Stand si analizand oamenii (cu mine in frunte) tind sa cred ca nu am ajuns pe pamant pentru ca o tipa la prostit pe Adam cu un mar, ci pentru ca un bisnitar din Rai a vazut ce potential economic are pamantul.
M-am intors acasa dupa revelion. Am deschis calculatorul pentru a-mi citi email-ul si am dat drumul telefonului de la job care a stat inchis toata vacanta.
In mod ciudat imi este dor sa ma intorc la birou si sa ma afund in mijlocul problemelor zilnice. Nu cred ca ar trebui sa imi fie dor de asa ceva dar uite ca imi este.
Uneori ma urasc pentru ca pun atat de mult suflet in ceea ce fac, dar cele mai multe ori simt o placere perfida, sora cu pacatul, atunci cand ma pot lauda cu roadele muncii mele.
Nu vreau sa para o pledoarie comunista despre munca si rolul individului in societate, dar eu chiar sunt genul de om care se identifica cu munca sa. Oricat de mult incerc sa imi las problemele de la job acolo, involuntar, ele vin cu mine si imi tin de urat noaptea.
Cum spuneam vacanta s-a terminat, au ramas si acum, ca de fiecare data, cateva poze si o serie de amintiri placute. Oamenii cu care am petrecut s-au intors la problemele lor asa ca nu imi ramane decat sa fac la fel
Dupa o luna in care nu prea am stat pe acasa in weeken, sfarsitul asta de saptamana mi l-am alocat pentru mine si familia mea.
Am stat prin bucatarie si am ajutat la pregatirea mancarurilor traditionale, am pus mana pe aspirator si am participat la curatenie precum si la alte treburi pe langa casa omului.
De abia acum cand mi-am facut timp petru oamenii dragi (familie) am realizat cat pierdem in fiecare zi cand suntem stresati si alegem ca prioritati cine stie ce treburi nesemnificative in viata noastra, lucruri cu care ne ocupam tot timpul.
